„Frumusetea si sublimitatea preotiei crestine” vine in intampinarea unor acute probleme cu care se confrunta cei care cauta sa implineasca in viata lor menirea originara si fireasca a omului: preotia. Cartea este fundamentata pe invatatura Sfintilor Parinti, o mare importanta fiind acordata indeosebi Sfantului Ioan Gura de Aur si Sfantului Simeon Noul-Teolog. Inchinarea unui capitol intreg Sfantului Simeon Noul-Teolog („Paternitatea si filiatia duhovniceasca in invatatura Sfantului Simeon Noul-Teolog”) poate parea surprinzatoare. Dar, autorul a dorit sa arate ca rolul duhovniciei in viata preotului este de maxima importanta, si cine, oare, ar putea fi mai in masura sa ne vorbeasca despre acest aspect decat Sfantul Simeon, cel care povatuieste peste veacuri: „Noi, cei care ne-am invrednicit sfintei preotii, suntem datori a ne pastra si a ne prezenta cat mai curati in fata Stapanului. Cu deplina curatenie trebuie sa slujim Celui ce este izvorul curatiei. Suntem datori sa ne straduim pentru impodobirea cugetelor noastre, a cuvintelor noastre, a faptelor noastre, cu tot ceea ce este placut Stapanului nostru si sa urmam intru toate faptele Lui” (p. 137). Alaturi de invataturile Sfintilor Parinti sunt redate si analizate marturiile despre preotie ale unor mari teologi romani precum Teodor M. Popescu, Parintele Dumitru Staniloae sau Parintele Constantin Galeriu.

Cel mai important aspect ni se pare faptul ca aceasta carte este rodul experientei pastorale a Parintelui Profesor. Preotia crestina ca „arta a artelor” si „stiinta a stiintelor” nu poate fi inteleasa decat de cel care care a lucrat cu timp si fara de timp pe ogorul preotiei. Asa cum autorul insusi marturiseste: „Intrucat ni s-au cerut in repetate randuri, atat la catedra, cat si in biserica, mai ales in scaunul Sfintei Spovedanii, astfel de sfaturi, incercam sa prezentam aici cateva din constatarile si concluziile facute in timp. O facem nu pentru a umple aerul cu vorbe, cum spuneau Parintii, ci din dorinta sincera si cu nadejdea ca acestea vor reusi sa limpezeasca macar catusi de putin si sa lumineze pe cei aflati in pragul unei astfel de alegeri” (p. 102).

Un alt aspect remarcabil al cartii „Frumusetea si sublimitatea preotiei crestine” il constituie faptul ca alaturi de teme care au mai fost dezbatute in alte lucrari de pastoratie si sfatuire duhovniceasca, teme precum portretul duhovnicesc si fizic al pastorului sufletesc, chipul predicatorului ideal intalnim analizate si subiecte sensibile precum: vocatia pentru preotie (vocatii tardive, crizele de vocatie, mijloace de intarire a vocatiei pentru preotie). De asemenea, un alt subiect delicat dezbatut de Parintele Profesor il constituie alegerea viitoarei preotese. Parintele arata ca vocatia nu il implica doar pe cel care se pregateste sa devina preot, ci si pe cea care vrea sa devina preoteasa.

Importanta lucrarii „Frumusetea si sublimitatea preotiei crestine” nu rezida doar in abordarea moderna dar, in acelasi timp patristica a Parintelui Ioan C. Tesu ci, mai ales, in faptul ca fiecare pagina din aceasta carte este rodul experientei pastorale a autorului.

Anul aparitiei : 2010