„Familia se bazeaza pe unirea fidela a barbatului si a femeii in casatorie, care daruiesc copiilor viata si pe care ii educa din toate puterile ca indivizi sanatosi si capabili. Toate acestea sunt puse astazi sub semnul intrebarii printr-o noua viziune a omului, a identitatii de gen a barbatului si femeii si a normelor comportamentului sexual. Termenul-cheie al acestei revolutii este «gender»”.

Cu aceste cuvinte isi incepe d-na Gabriele Kuby prezentarea cartii Gender – o ideologie noua distruge familia, prin care doreste sa traga un semnal de alarma cu privire la pericolul care ameninta familia. Desi in „Declaratia Universala a Drepturilor Omului” din 1948 s-a stabilit ca „Familia constituie elementul natural si fundamental al societatii si are dreptul la ocrotire din partea societatii si a statului” (art. 16,3), nu e greu de observat ca societatea se afla intr-un proces rapid de schimbare, mai ales cat priveste stabilitatea casatoriei si a familiei si a valorilor purtate de acestea.

Nelinistea interioara duce la diverse forme de refuz a realitatii. Una dintre acestea e lupta impotriva naturii, pe care o promoveaza si „ideologia gender”. Realitatea data de natura, ce diferentiaza cele doua sexe urmeaza a fi inlocuita cu asa-numitul „sex neutru”. Din „barbat” si „femeie” urmeaza a rezulta o sterila uniformitate de sex. Ceea ce se urmareste in definitiv este sa se uniformizeze diferenta antropologica fundamentala intre barbat si femeie.

Intr-adevar, „Gender Mainstreaming” nu propaga „egalitatea sexelor” in fata legii, fapt care este de mult reglementat, ci „egalitatea sexuala”, care inseamna nu doar depasirea unor prejudecati legate de orientarea sexuala a cetatenilor, ci si desfiintarea sexelor naturale. Gender Mainstreaming vrea sa creeze un om nou, care sa-si aleaga singur sexul si orientarea sexuala, adica sa decida aleatoriu, daca vrea sa fie barbat sau femeie, hetero-, homo-, bi-, sau transsexual.

Papa Benedict al XVI-lea, la 21 decembrie 2012, in alocutiunea tinuta in fata Colegiului cardinalilor si a Curiei Romane, avertiza asupra „neadevarului profund al acestei teorii si a revolutiei antropologice intrinsece”. El a spus: „Acolo unde libertatea Creatiei devine libertatea creatiei de sine, Creatorul insusi este negat in mod necesar si, astfel, in final si omul este degradat, ca imagine a lui Dumnezeu in intrinsecul fiintei sale. In lupta pentru familie este vorba despre omul insusi. Si devine vizibil ca acolo unde Dumnezeu este negat se dezagrega si demnitatea omului. Cine il apara pe Dumnezeu il apara pe om”.

Pentru a cunoaste mai bine aceasta ideologie si pentru a sti sa ne ferim pe noi si pe altii de devierile sale, aceasta carte este binevenita in spatiul cultural romanesc.