„Gandirea religioasa rusa din secolul trecut este de obicei descrisa ca dihotomie radicala intre modernismul filosofilor religiosi rusi, exemplificat in opera lui Serghie Bulgakov, si direc]ia neopatristica a lui George Florovsky si a adeptilor sai. In acest studiu, imi propun sa reevaluez aceasta dihotomie, demonstrand modul in care revigorarea neopatristica s-a dezvoltat din renasterea spirituala a culturii ruse de la sfarsitul secolului al XX-lea. Studiul meu despre Florovsky contine elemente biografice, dar nu este o biografie. Aceasta este o carte despre geneza gandirii lui Florovsky si despre receptarea viziunii neopatristice. Am incercat sa-i pun in legatura pe Florovsky,  criticul pseudomorfoza occidentale a teologiei ruse, cu Florovsky, teologul neopatristic. Sustin ca aceasta legatura reprezinta aspectul specific al teologiei sale. Sa scriu aceasta carte a fost intr-un fel ca si cand as fi compus un concert. Florovsky este solistul, in timp ce partea de orchestra este realizata de contemporanii sai rusi. Am oferit un spatiu considerabil opiniilor celor cu care Florovsky a avut ciocniri, adesea destul de dramatice. Dupa parerea mea, o relatare menita sa arate modul in care „marele batran” isi eclipseaza contemporanii nu are valoare istorica. Oricine vrea sa citeasca hagiografie despre Florovsky ar trebui sa caute in alta parte.”

Paul L. Gavrilyuk