Tragedia Hristos patimind scrisa de Sfantul Grigorie de Nazianz (329-390) este singura opera dramatica crestina, prezenta editie continand prima traducere in limba romana din greaca veche. Potrivit biografului sau, Sfantul Grigorie ar fi inceput sa scrie versuri pentru a se opune in felul acesta poruncii imparatului Iulian Apostatul (330-363) de a nu se permite crestinilor predarea literaturii antice, dar si pentru a-l contracara pe Apolinarie din Laodiceea, care, prin versurile sale, isi raspandea cu usurinta opiniile eretice. Tragedia Sfantului Grigorie este structurata ca o trilogie: a) Patimirea si moartea lui Hristos; b) Hristos in mormant; c) Invierea. Infrumusetata cu numeroase metafore si idei dogmatice, lucrarea Hristos patimind ni-L dezvaluie pe Mantuitorul ca Medic divin prin lucrarea Sa pamanteasca, ce culmineaza in Jertfa de pe Cruce si coborarea la cei din iad, si lucrarea Sa de dupa Inaltare si Cincizecime.

O, Tu, Care ai venit pe pamant pentru binele lumii, Fiul meu iubit, de ce patimesti toate acestea? Al caror pacate pret il platesti? Mainile Tale sunt curate si sangele nu le-a murdarit, curate Iti sunt buzele, curata gura si trupul Tau intreg; preacurat Iti este sufletul si fara de viclesug Iti este gura. Cum de Te vad acum cu talharii rastignit? Fiule, de ce Tatal Te ia de pe pamant?

Sfantul Grigorie de Nazianz, Hristos patimind