In aceste vremuri, umanitatea trece printr-o schimbare profunda, poate una radicala, dar in acelasi timp neclara, deoarece nu intelege ceea ce i se intampla sau cum va arata lumea in viitorul apropiat. Schimbarea priveste toate sectoarele culturale, lumea ideilor, credinta, normele, valorile. Aceasta revolutie este rezultatul unui conglomerat de puteri stiintifice, tehnologice, economice, care se sustrage puterii politice si dezintegreaza unitatea umanitatii. Morala este evident captiva in aceasta bulversare globala. Omul se afla tot mai mult intr-o stare de conflict atat cu natura inconjuratoare, cat si cu semenul sau. S-a ajuns la robotizarea individului, proces accelerat mai ales in perioada pandemica, care se consolideaza, frontiera dintre om si masina devenind insesizabila: bun venit in noul spatiu Schengen! 

Nu mai stim ce este viata interioara, nici cea privata.  Inteligenta artificiala a confiscat notiunile de „constiinta” si „interioritate” si le‑a definit in termeni simpli comportamentali: le putem imita prin masini. Fara a mai detalia toate aceste concepte care contribuie din plin la configurarea interioritatii fiecaruia dintre noi si a formatarii societatii din care facem parte, in aceasta carte incerc sa arat cum am ajuns, o parte dintre noi, sa ne ignoram propria interioritate si mai ales sub ce forme subtile ne-am indepartat de Dumnezeu. 

In acest sens, asezand icoanele alaturi de emoticoane, sau chiar invers, sper ca voi putea convinge o parte dintre cititori ca trebuie sa facem fata unei normalitati capabile de orice, in care imaginea este buna la toate, dar in care privirea ajunge sa‑si piarda... vederea. 

Pr. Emanoil Babus