Operele literar-filosofice ale lui Walter Benjamin (1892-1940) se numara printre cele mai discret influente lucrari din epoca postbelica, desi abia dupa moartea sa si-a dobandit, in afara Germaniei natale, acea faima si valoare pe care putini i le-au recunoscut in timpul vietii. In prezent, se considera ca a avut una dintre cele mai patrunzatoare si mai originale minti ale culturii central-europene decimate de nazisti.

Iluminari contine doua dintre cele mai cunoscute scrieri ale sale, Opera de arta in epoca reproducerii mecanice si „Afinitati elective de Goethe", precum si eseuri despre arta traducerii, Friedrich Holderlin, arta povestirii, Baudelaire, Proust sau Karl Kraus, oferind cea mai buna ocazie de a explora gandirea originala a lui Walter Benjamin.

Introducerea pe care o semneaza Hannah Arendt dezvaluie felul in care viata si opera lui Benjamin reflecta realitatea timpului sau, demonstrand totodata ca detine acea rara capacitate de a gandi poetic, fara a fi insa nici poet, nici filosof.

Ceea ce ghideaza gandirea poetica a lui Benjamin este convingerea ca, desi ceea ce este viu este supus distrugerii timpului, procesul de descompunere este in acelasi timp un proces de cristalizare, ca in adancul marii, unde se scufunda si se dizolva ceea ce a fost viu candva, unele lucruri supravietuiesc in noi forme cristalizate ce raman imune in fata stihiilor, asteptandu-l doar pe culegatorul de perle ce se va scufunda intr-o buna zi la ele si le va aduce in lumea celor vii — sub forma unor«fragmente de ganduri», ceva «pretios si straniu», poate chiar ca niste Urphanomene eterne."

Hannah Arendt