Fetita care ai fost poate primi de la femeia adulta care esti tot ce ar fi avut nevoie in copilarie, pentru ca tu, cea de aici, cea de azi, sa poti trai in prezent, libera si constienta! De ce reactionam exagerat in unele situatii? De ce ne simtim coplesite de emotii la auzul unor simple cuvinte? De ce suntem atat de vulnerabile in fata unui anumit tip de oameni?

Aceasta carte scrisa de Marta Segrelles, psiholog si psihoterapeut specializat in trauma, ofera acces stiintific, dar pe un ton bland, la un proces complet de terapie. Explicand extrem de simplu cum nevoile neimplinite din copilarie o fac fragila pe femeia adulta, capitolele cartii ne ghideaza pas cu pas prin amintiri, ne ajuta sa ne intelegem si sa ne calmam emotiile puternice, ne ofera strategii pentru a integra acele parti din noi care au stat ascunse decenii la rand si ne-au durut din umbra.

„Este una dintre cele mai frumoase si utile carti despre vindecare pe care le-am citit vreodata! A avut un impact urias asupra mea, in timp ce lucram la ea m-am simtit ca un santier in lucru, iar cand am finalizat-o, dupa ce am facut toate exercitiile propuse in carte, am simtit ca pot in sfarsit imbratisa si iubi fetita care am fost exact asa cum are ea nevoie!“ - Ioana Chicet Macoveiciuc, coordonarea colectiei Raftul cu sens

Dupa ce si-a inceput cariera ca psiholog pentru copii si adolescenti, Marta Segrelles s-a specializat in terapia integrativa cu o abordare umanista, concentrandu-se asupra vindecarii si a cresterii emotionale prin abordarea IFS (modelul sistemelor familiei interne). In prezent, Marta se dedica indrumarii pline de compasiune in cadrul proceselor terapeutice individuale si de grup. In plus, contribuie activ la dezvoltarea profesionistilor din domeniul educatiei si al sanatatii mintale prin cursuri de formare.

„Experiența mea personală și profesională m-a învățat că în procesul de vindecare există două aspecte cheie: primul este să ne percepem pe noi ca adulte capabile să ne ajutăm și să identificăm răspunsurile sistemului nostru intern; al doilea este să ținem doliul așteptărilor neîmplinite de adulții care au avut această sarcină când noi eram mici.

Nu este întâmplător faptul că, dacă acasă nimeni nu ne liniștea când eram supărate, neliniștite sau stânjenite, sau cei mari ne ignorau ori ne judecau vocea, în prezent încercăm să ne «stingem» emoțiile, explodăm uneori și suntem foarte reticente să ne împărtășim părerea și sentimentele.“ Marta Segrelles