Grigorie de Nazianz (329-389) este considerat unul dintre sfintii Parinti ai Bisericii, alaturi de Vasile cel Mare, Ioan Gura de Aur, Sfantul Augustin etc., autoritati in domeniul teologic, a caror viata si opera exprima in totalitate doctrina ortodoxa si sfintenia crestina. A fost episcop al Constantinopolului si, datorita intelepciunii de care a dat dovada, este singurul care a primit titlul de „Teologul”, in afara de evanghelistul Ioan. Se poate spune ca exista o legatura de suflet intre poporul roman si Sf. Grigorie Teologul, o parte din capul sau aflandu-se la Manastirea Slatina din judetul Suceava, fiind prima oara adus de la Constantinopol de catre domnitorul Alexandru Lapusneanu, si readus inapoi dupa un periplu prin Rusia tarista in timpul Primului Razboi Mondial.

Cartea de fata cuprinde:

• cinci cuvantari ale sfantului cu ocazia sarbatorilor de Pasti si de Craciun
• precum si o colectie de poeme dogmatice si imnuri de slava inchinate lui Dumnezeu.

Cele cinci cuvantari clarifica in mod ortodox probleme legate de teologie si iconomie crestina.

In ce priveste teologia, sfantul vorbeste despre Dumnezeu ca Treime, oferind publicului de atunci si de acum invataturi care alunga indoielile si neintelegerile referitoare la Tatal, Fiul si Sfantul Duh si la relatia dintre acestia.

In ce priveste iconomia, aceasta cuprinde toate tainele referitoare la cea de-a doua persoana a Treimii, Hristos, de la nasterea si pana la invierea Sa. Poemele dogmatice urmareau, la vremea la care au fost scrise, sa transmita invatatura crestina intr-o forma accesibila si captivanta, asemanatoare poemelor lui Homer. Imnurile care incheie aceasta carte inalta sufletele, purificandu-le de zgomotul si tulburarea lumii in care traim

*

„O, Tu, mai presus de toate, caci cum altfel mi-e ingaduit sa Te laud? Cum Te va canta cuvantul, caci nu esti de grait cu niciun cuvant. Cum Te va contempla mintea, caci nu esti cuprins de nicio minte, Singur Tu fiind de negrait, ca unul care le-ai creat pe toate cele cu grai Singur Tu fiind de necunoscut, fiindca le-ai creat pe toate cele cu cuget Toate, si cate graiesc, si cate nu graiesc, Te cuvanta. Toate, si cate cugeta, si cate nu cugeta, Te cinstesc. Caci dorurile si durerile tuturor sunt in jurul Tau.”

Caci trebuie sa se petreaca in mine schimbarea cea buna si, asa cum din cele care erau mai fericite au venit cele triste, tot asa din cele triste au venit cele care sunt mai fericite, <caci unde s-a inmultit pacatul, acolo a prisosit harul> si, daca gustarea aceea a dus la osanda, cu atat mai mult patimile lui Hristos la indreptarea din credinta! Sa sarbatorim deci nu ca la un praznic omenesc, ci ca la unul dumnezeiesc; nu lumeste, ci supralumeste; nu pe cele ale noastre, ci pe cele ale Celui al nostru, sau, mai bine zis, pe cele ale Stapanului; nu pe cele ale slabiciunii, ci pe cele ale tamaduirii; nu pe cele ale creatiei de la inceput, ci pe cele ale creatiei noi de acum.”

„Dumnezeu a fost este si va fi de-a pururi sau, mai bine zis, este de-a pururi, deoarece vorbele <a fost> si <va fi> sunt sectiuni ale timpului nostru omenesc si ale firii mereu curgatoare, pe cand vorba <este de-a pururi> afirma o numire pe care El Insusi Si-o da, cand a vorbit cu Moise pe munte. Caci, deoarece El cuprinde in sine totul, El este existenta cea fara de inceput si fara de sfarsit, este ca un ocean de fiinta nesfarsit si nemarginit, lucru care depaseste orice cugetare cu privire la timp si la natura, intrezarit de minte doar […].”

CUPRINS

CUVANTARI LA PRAZNICE IMPARATESTI

CUVANTARE LA ARATAREA LUI DUMNEZEU SAU LA NASTEREA MANTUITORULUI

CUVANTARE LA SFINTELE LUMINI

CUVANTARE LA SFINTELE PASTI

CUVANTARE LA CINCIZECIME

CUVANTARE LA SFINTELE PASTI SI DESPRE ZABAVA

POEME DOGMATICE

DESPRE TATAL

DESPRE FIUL

III. DESPRE DUHUL

DESPRE LUME

DESPRE PROVIDENTA

TOT DESPRE PROVIDENTA

VII. DESPRE EXISTENTELE CUGETATOARE

VIII. DESPRE SUFLET

DESPRE TESTAMENTE SI DESPRE ARATAREA LUI HRISTOS

CONTRA LUI APOLINARIE, DESPRE INTRUPARE

DESPRE INTRUPARE

XII. DESPRE CARTILE AUTENTICE ALE SCRIPTURII INSUFLATE DE DUMNEZEU

XIII. PATRIARHII FII AI LUI IACOV

XIV. PLAGILE EGIPTULUI

DECALOGUL LUI MOISE

XVI. DESPRE MINUNILE PROFETULUI ILIE SI CELE ALE  PROFETULUI ELISEI

XVII. INSCRIPTIA DE LA TEMPLUL LUI ILIE, CHEMAT CASA VADUVEI

XVIII. DESPRE SPITA NEAMULUI LUI IISUS

XIX. CEI DOISPREZECE UCENICI AI LUI HRISTOS

MINUNILE LUI HRISTOS DUPA MATEI

XXI. MINUNILE LUI HRISTOS DUPA MARCU

XXII. MINUNILE ACELUIASI DUPA LUCA

XXIII. MINUNILE ACELUIASI DUPA IOAN

XXIV. PARABOLELE SI ENIGMELE LUI HRISTOS

XXV. PARABOLELE LUI HRISTOS DUPA MARCU

XXVI. PARABOLELE LUI HRISTOS DUPA LUCA

XXVII. PARABOLELE CELOR PATRU EVANGHELISTI

XXVIII. FURTUNA POTOLITA DE HRISTOS

XXIX. IMN CATRE DUMNEZEU

XXX. IMN CATRE DUMNEZEU

XXXI. ALT IMN

XXXII. IMN DE SEARA

XXXIII. RUGACIUNE DE MULTUMIRE

XXIV. ALTA RUGACIUNE DE MULTUMIRE

XXXV. RUGACIUNE INAINTE DE CITIREA SCRIPTURILOR

XXXVI. RUGACIUNE PENTRU BUNA CALATORIE

XXXVII. O ALTA RUGACIUNE DE BUNA CALATORIE

XXXVIII. O ALTA RUGACIUNE DE ACELASI FEL