Imparatul Si - si nu este stapanul unei jumatati de lume, ci al Intregului. El nu alege intre lumina si intuneric, intre bine si rau, intre castig si pierdere. Pe toate le cuprinde si pe toate le lasa sa - si implineasca rostul.

Suferinta omului incepe atunci cand imparte ceea ce Dumnezeu nu a despartit. Cand spune: „aceasta trebuie sa existe, iar cealalta nu”, se rupe de Intreg si intra in lupta cu viata.

Imparatul Si - si nu condamna nimic si nu prefera nimic. El priveste totul din inaltimea iubirii, unde fiecare lucru isi are locul si timpul sau. Acolo unde mintea vede contradictii, El vede armonie.

Cand incetezi sa mai lupti cu ceea ce este si incepi sa vezi ca toate vin din aceeasi Sursa, inima se linisteste. Descoperi ca adevarata imparatie nu este peste ceilalti, ci peste propria impartire.

Atunci intelegi ca Dumnezeu nu este doar lumina zilei, ci si tacerea noptii; nu doar bucuria, ci si lectia durerii. Totul este cuprins in El si nimic nu este in afara Lui.