O personalitate polivalenta - militar, savant, om de stat, teolog, imparat si monah - , Cantacuzino se evidentiaza drept singurul imparat bizantin care a consemnat evenimentele din timpul propriei domnii. Memoriile ori autobiografia sa constituie una dintre cele mai interesante si rafinate dintre numeroasele tratate de istorie bizantina. El a abdicat in anul 1354, petrecandu-si ultimii 30 de ani ai indelungatei sale vieti, ca monah, scriitor si eminenta cenusie din spatele tronului pe care il ocupase vremelnic. Putem afirma ca influenta sa, ca monah si teolog, a fost mai durabila si mai benefica decat cea exercitata ca imparat si mirean.

In limba engleza nu i s-a consacrat nicio biografie, in limba franceza cunoaste o expunere interesanta, publicata in 1845, care reprezinta insa mai degraba o critica si o evaluare istorica ale propriilor sale memorii, iar in limba germana este prezentata o analiza serioasa a structurii societatii in care a trait. […]

Scopul acestei lucrari nu este de a prezenta o istorie sociala si politica a Imperiului Bizantin din secolul al XIV-lea. Aceasta este o simpla biografie a unei mari personalitati, indelung blamate, a unui supravietuitor neinteles, care a incercat, ca imparat, sa influenteze cursul evenimentelor din secolul sau.

Fantoma lui Ioan Cantacuzino ma bantuie cam de treizeci de ani, caci ideea de a-i alcatui biografia mi-a incoltit in minte in anul 1964, atunci cand am fost Visiting Fellow la Dumbarton Oaks, din Washington D.C. Am descoperit cu stupoare ca nu existau deloc informatii despre tatal sau si foarte putine despre istoria familiei sale. Cercetarile pe care le-am intreprins cu privire la aceste chestiuni au mers mult mai departe de intentiile mele initiale, concretizandu-se in alcatuirea unui studiu genealogic si prosopografic asupra tuturor membrilor cunoscuti ai familiei bizantine a Cantacuzinilor pana in jurul anului 1460.

In mod firesc, personalitatea tratata cel mai pe larg in aceasta lucrare este cea a lui Ioan Cantacuzino, fara insa a depasi cronologia sa propriu-zisa. Aceasta carte are scopul de a intregi simplele evenimente si de a prezenta unele ipoteze cu privire atat la caracterul omului, cat si asupra realizarilor si esecurilor sale.