Imunologia, stiinta care studiaza anatomia si functiile sistemului imun, constituie una dintre ramurile cele mai dinamice ale stiintelor biologice. Imunologia are ca scop studiul raspunsurilor imune si a evenimentelor celulare si moleculare care au loc dupa ce un organism intalneste microbii sau alte macromolecule straine. Imunitatea reprezinta ansamblul mecanismelor biologice care permite unui organism pluricelular sa-si mentina integritatea prin eliminarea atat a agresorilor externi cat si a propriilor molecule si celule alterate structural.
Functia imuna este esentiala pentru integritatea organismul uman si de aceea, disfunctiile imune severe sunt incompatibile cu supravietuirea. Activarea ne adecvata a sistemului imun are drept consecinta initierea sau progresia starilor patologice de hipersensibilitate si a maladii lor autoimune, ceea ce a amplificat interesul pentru studiul imunologiei. In acest contest este esentiala o cunoastere ferma a componentelor fundamentale ale sistemului imun si modul in care interactioneaza in realizarea apararii impotriva agentilor patogeni de mediu si /sau altor substante straine organismului. Celulele si moleculele responsabile de imunitate constie sistemul imun iar raspunsul lor colectiv si coordonat fata de patrunderea substantelor
straine este denumit raspuns imun. Organismul uman pune in joc doua categorii de mecanisme de aparare (aparute succesiv in evolutia speciei), permanent intrepatrunse: mecanisme protectoare constitutive (innascute) si mecanisme de aparare inductibile (adaptative). Din acest punct de vedere, apararea gazdei a fost divizata in doua categorii: apararea innascuta, naturala (constitutiva) si imunitatea adaptativa. Termenul de aparare naturala indica capacitatea innascuta a organismului de a raspunde agresorului prin mijloace constitutive cu specificitate limitata; prin aceasta formulare se doreste exprimarea experientei filogenetice a speciei umane. Apararea imuna dobandita a primit si denumirea de aparare specifica doarece se considera ca necesita o intalnire prealabila a organismului cu stimulul, dupa care se instaleaza un raspuns specific (antigenul activeaza specific limfocitele); aceasta aparare exprima experienta ontogenetica a individului. Imunitatea adaptativa este activata atunci cand sistemul imun innascut nu poate distruge eficient agentul non propriu organismului. In cazul in care mijloacele de aparare innascute anihileaza invadatorii, sistemul imun dobandit nu este activat.