„Scopul vietii, potrivit Sfantului Ioan Casian este «curatia sufletului», iar in viziunea Sfantului Serafim de Sarov este «dobandirea harului Duhului Sfant», realitati care se acopera si se sustin reciproc in ceea ce obisnuim sa numim drept «viata duhovniceasca». De asemenea, principiul dupa care se conduce intotdeauna orice credincios este al propovaduirii si faptuirii iubirii si binelui. Toate acestea constituie obiectivele majore ale vietii omului, valabile in orice epoca. Totusi, vremurile au particularitatile lor, de care se cuvine sa tinem seama, daca ne dorim sa izbandim sa trecem cu bine prin «marea inselatoare a lumii acesteia».

Recunoastem, de pilda, ca societatea de astazi nu mai este una eminamente crestina, ci una decadenta, ce se indreapta spre forme noi de paganism, idolatrie si divinizare a omului care, prin ideologizare si promovare sistematica, au darul de a-l amagi pe cel ce cauta adevarul. […] De aceea, in paralel cu promovarea traditiei autentice a Bisericii, devine absolut necesara o sporita vigilenta, prin care sa putem recunoaste duhul lumii cazute, adica iluziile si mistificarile lumii secularizate, care intentioneaza sa ne atraga, pe nesimtite, pe cai diametral opuse implinirii umanului prin sfintenia vietii, cale consacrata de Sfintii Parinti”.