Jidi Majia este fara indoiala un poet al celor patru elemente – crescut in muntii Dalingshan, din Sud-Vestul provinciei Sichuan, printre membrii tribului Nuosu, o ramura a minoritatii etnice Yi. El cunoaste din interior cultura aborigena in care oamenii mentin o relatie aproape reverentioasa cu natura. Mai ales in comparatie cu occidentalii, a caror gandire a fost modelata de Iluminism. Etnicii Yi nu impartasesc vederile enciclopedistilor, care celebrau triumful rationalitatii si asa-numita disparitie a magiei. Fara indoiala, aceasta zeita profana numita Ratiune greseste atunci cand considera oamenii, nu ca pe niste simpli locuitori ai lumii, asemeni tuturor celorlalti, ci drept cuceritori care au dreptul sa supuna necuvantatoarele, sa dispretuiasca mineralele si sa distruga padurile. Cand vorbeste Jidi Majia – in poezie sau in eseuri – despre dragostea lui pentru pamant, pentru maiestuoasele privelisti ale copilariei, sau despre suveranitatea naturii salbatice, locuite de forte invizibile, nu te poti gandi decat la nomadul, pribeagul Antonin Artaud.

(Françoise Roy)

Operele lui Jidi Majia sunt motive incrustate in tapiseria traditiilor culturale mostenite de la clanul Nuosu al poporului sau, tribul Yi. Ele creeaza o imagine din vechime, aspiratia catre progres si autodepasire nefiind de natura sa creeze o ruptura cu trecutul, ci racordandu-se la radacinile spiritualitatii etnice. Portretul pe care il proiecteaza ele este acela al unui om intemeiat in iubire pentru cunoasterea si intelepciunea indigena, in ciuda statutului proeminent castigat de Majia pe plan international.

(Zolani Mkiva)