In plina perioada a razboaielor napoleoniene, o nava britanica efectueaza o calatorie la antipozi, cu o lista de pasageri eclectica si greu de prins in tipare: veleitari condusi de iluzorii impliniri artistice, liber-cugetatori frustrati, emigranti cu viitor incert, ofiteri pierduti in reverii etilice, tineri demnitari animati de ascensiunea ierarhica, preoti batjocoriti si doamne incremenite in rigide principii victoriene.
E, de fapt, replica la scara redusa a societatii engleze de la inceputul secolului al XIX-lea, cu tarele, prejudecatile si idiosincrasiile ei. Intre atitea destine macinate de nefericiri mai mici sau mai mari, singurul personaj care isi pastreaza conturul ramine marea, capabila sa spele nu doar puntile corabiei, ci si mintile tulburi ale celor care percep exodul australian ca pe un prizonierat pe termen lung. In locul aventurilor epopeice se produc conflicte la bord, iar armonia initiala a voiajului dispare sub umbra tot mai densa a confuziei.
Pentru un stilist de calibrul lui Golding, drumul spre sud al navei este prilejul unei demonstratii scinteietoare, in care il recunoastem fara efort pe virtuozul din Imparatul mustelor.