Ultimul roman al lui Aldous Huxley, Insula (1962), este povestea societatii palaneze ideale. Creata de mai bine de 100 de ani, prin dorinta celor doi fondatori ai sai de a reuni tot ce era mai bun in lumile cunoscute, Pala moderna este cladita pe stiinta si tehnologie facute pentru om, pe o filosofie de viata utilitarista, pacifista, pe democratie si mai ales pe atentia fata de pericolele ce i-ar putea intrerupe buna functionare. Dar, cind totul merge bine, cursul lucrurilor se schimba radical din pricina unei conspiratii. Prins de bunavoie in ea, cinicul jurnalist Will Farnaby ajunge printr-un naufragiu pe insula interzisa; aici traieste revelatia unei lumi pe care n-o credea posibila si care ii reda speranta. Chiar daca Farnaby nu mai contribuie cu entuziasm la distrugerea Palei, complotul se incheaga treptat, pentru a culmina odata cu finalul romanului. Prin tot ceea ce o alcatuieste, Insula este o carte despre o utopica disciplina a existentei, dar si despre multiplele manifestari ale mortii.
 
„Aldous Huxley si-a spus in aceasta carte ultimul cuvint despre conditia umana si despre posibilitatile unei societati neatinse de morbul civilizatiei. Insula este un test pentru politolog si psiholog, dar, in egala masura, si pentru filozof si politician. ” (New York Times Book Review)
 
„O provocare intelectuala in buna traditie a lui Huxley. ” (Time)
 
„Insula este o oglinda care ii arata omului modern marirea si decaderea societatii pe care o cultiva. Tocmai pentru aceasta, ea ar trebui citita si rascitita. ” (Saturday Review of Literature)