Patru mari filozofi medievali, apologeti ai insingurarii, demonstreaza impacarea experientei rationale cu intuitia, accederea divinitatii pe cale intelectuala. Omul superior este oricum insingurat prin har; de aceea, in conceptia lui Al-FŸrŸbˆ (Alfarabius), insingurarea, starea propice devenirii spirituale, poate fi obtinuta si in mijlocul cetatii - o cetate ideala, în care conducatorul este profet. Volumul prezinta pentru prima oara in limba romana tratatul acestui filozof arab, pentru care ratiunea reprezinta cea mai inalta forma de fericire. Tot pentru prima oara apare in traducere integrala epistola lui Ibn SˆnŸ (Avicena). Fata de predecesorul sau, Avicena e original fiindca a imaginat calatoria gnosticului in compania unui insotitor (inger), care-i schiteaza geografia lumii vazutelor si nevazutelor. Al treilea filozof, Ibn Ba<<a, cunoscut in Europa sub numele de Avempace, pierde din dimensiunile mistico-metafizice, incadrand obtinerea fericirii intr-un ansamblu de reguli morale. Ca si Ibn T}ufayl, sau, ulterior, Averroes, el crede ca aceasta favoare e rezervata doar filozofilor. Mai „literat" si descriptiv, Ibn T}ufayl (Abubacer) imagineaza devenirea spirituala in sapte etape, din care ultima - a depasirii constiintei de sine prin contemplatie - aduce nevoia impartasirii catre discipolul-prieten.

Intr-o lume a mileniului al treilea, in care insingurarea e considerata „partea de temut" a globalizarii, scrierile celor patru filozofi medievali, care au influentat din plin gandirea occidentala, continua sa indice solutii. Grete Tartler