Am auzit o anecdotă despre o mare mistică sufistă, Rabia al Adawia. Într o zi pe înserate, oamenii au găsit o în stradă, căutând ceva. Era bătrână, avea vederea slabă, aşa că vecinii au venit să o ajute. Au întrebat o:
„Ce cauţi?”.
Rabia a răspuns: „Îmi caut acul. L am pierdut”.

Vecinii au dat să-l caute, dar şi au dat seama imediat că drumul era foarte mare iar acul era ceva foarte mic. Aşa că au întrebat o pe Rabia: „Te rugăm să ne spui unde l ai pierdut, locul exact, căci altfel e greu să l găsim. Drumul e mare şi putem să căutăm mult şi bine până să l găsim, dacă o să l găsim.
Unde anume l ai pierdut?”.
„În casă”, a răspuns Rabia.
„Atunci de ce îl cauţi aici?” au întrebat ei. „Fiindcă aici e lumină, iar înăuntru nu e”.

Această anecdotă e foarte semnificativă. Te ai întrebat vreodată ce cauţi? Ai considerat vreodată că e important să meditezi adânc pentru a şti ce cauţi? Nu. Chiar dacă în unele momente de visare ai avut o idee vagă despre ceea ce cauţi, nu ai ştiut niciodată precis ce anume este. Nu l ai definit încă.
Dacă încerci să l defineşti, cu cât capătă mai mult contur cu atât mai mult îţi dai seama că nu e nevoie să l cauţi. Căutarea poate continua numai într o stare de imprecizie, de lipsă de claritate, de visare; când lucrurile nu sunt clare continui să cauţi, împins de un îndemn lăuntric, tras de un imbold insistent. Ştii una şi bună: trebuie să cauţi. E o necesitate lăuntrică. Dar nu ştii ce cauţi. Şi dacă nu ştii ce cauţi, cum să găseşti?

Cauţi ceva vag – crezi că e în bani, în putere, în prestigiu, în respectabilitate. Dar pe urmă vezi oameni respectabili, oameni puternici care şi ei caută. Şi mai vezi şi oameni extraordinar de bogaţi care caută şi ei; caută până la sfârşitul vieţii. Prin urmare, bogăţia nu ajută la nimic, puterea nu ajută la nimic.

ISBN: 973-8951-41-0