Memoriile mele sunt un fel de spovedanie publica avand cuprinse in ele atat viata mea de aproape un secol, cat si pe cea a tarii.
Citindu-mi memoriile, veti constata ca Dumnezeu mi-a indeplinit dorinta, dar din fericire, insotita cu interventii salvatoare. Asa incat, ori de cate ori am fost luata de vartejul lumii, fiind pe punctul de a-mi pierde cararea, mi s-au taiat cu fermitate devierile negative. Abia acum, rescriindu-mi existenta, inteleg semnificatia benefica a atator lovituri, ca eliminarea, inchisoarea, pierderea atator fiinte dragi si multe altele.
Toate, dar absolut toate au avut ca scop salvarea mea (la fel ca si a fiecarui suflet). Acum imi dau seama ca punctul maxim pe care fiecare dintre noi trebuie sa-l atinga, este cel spus mie de un taran batran, bolnav si aproape parasit: Doamna doctor, sa stiti ca niciun fir de par, nu-l putem ridica fara voia lui Dumnezeu.
Acest lucru l-am inteles mult mai tarziu, dupa ce am beneficiat de suferinta vindecatoare.

Dr. Galina Raduleanu