Conceptul de ramasita nu este unul care sa poata ramane in culise. Daca in Vechiul Testament se reduce la Israel, in Noul Testament se aplica in dreptul crestinismului, iar in Apocalipsa devine marca definitorie a poporului credincios de la sfarsitul timpului.

Pe parcursul studiilor cuprinse in acest volum, se desprind trei dimensiuni ale ramasitei: o ramasita istorica, o ramasita credincioasa si o ramasita escatologica, fiecare cu particularitatile sale. Poporul lui Dumnezeu exista in doua ipostaze: o biserica universala, invizibila in momentul de fata, si ramasita, expresia vizibila a bisericii. Se pare ca intentia lui Dumnezeu este de a realiza, la finalul conflictului cosmic, o fuziune intre biserica universala si ramasita escatologica.

In vederea indeplinirii acestui tel, misiunea ramasitei este cea care i-a fost incredintata de cei trei ingeri din Apocalipsa 14: un apel adresat bisericii invizibile de a iesi din Babilon. Pentru indeplinirea acestui obiectiv, cei ce fac parte din ramasita trebuie sa-si formeze o conceptie corecta despre natura si importanta ramasitei.

In acest scop, volumul de fata articuleaza in mod coerent o teologie a ramasitei echilibrata, care evita capcana exclusivismului si, in acelasi timp, si extrema diluarii conceptului pana acolo, incat sa devina inutil.

Acesta este primul volum al unei serii dedicate de Institutului de Cercetari Biblice (BRI) ecleziologiei adventiste. Al doilea volum a fost publicat tot in colectia „Raftul lui Tertius”, sub titlul: Mesajul, misiunea si unitatea bisericii.