Conflictul a devenit o componenta a existentei umane inca de la inceputurile acesteia, actionand atat ca factor pozitiv, de progres, cat si ca factor negativ, de regres conflicte. Indiferent daca se leaga preponderent de latura biologica, psihologica sau socioculturala, el este inradacinat in structura profunda, dual antagonica a personalitatii umane. Formele si modurile sale de manifestare si desfasurare s-au multiplicat de-a lungul istoriei, pe masura diferentierii si diversificarii domeniilor de activitate, a contextelor socioculturale, a statusurilor si a rolurilor individuale sau de grup.

Desi in fiecare dintre domeniile de cercetare mentionate s-au elaborat lucrari de mare consistenta si valoare epistemica, nu s-a reusit conjugarea lor intr-un tablou teoretico-explicativ cat de cat unitar.

Or, un asemenea demers este nu numai de dorit, ci si imperios necesar. Consideram, insa, ca acest demers nu poate fi intreprins decat in cadrul unei discipline noi, metodologic supraordonata, pe care putem s-o numim Conflictologie. Lucrarea de fata se doreste a fi o succinta argumentare a acestei idei, in lumina careia conflictul, – la nivel uman, – trebuie analizat, explicat si gestionat din trei unghiuri de vedere corelate si integrate: biologic, psihologic, sociologic