Intreaga viata a omului este un lung drum de la eul fenomenal la sinele sau mai adanc, la omul ascuns al inimii in curatie nepieritoare, acolo unde omul se intalneste cu Dumnezeu, si prin Dumnezeu, cu sine insusi.

Omul, numai prin puterea sa, nu poate sa ajunga la aceasta stare existentiala. La sinele sau si la constiinta dependentei de Dumnezeu, omul ajunge curatindu-si sufletul, trupul, viata de patimi si de toate precaritatile existentiale. Studiile, cugetarile, reflectiile si notele care urmeaza constituie o premisa pentru un model filosofic antropologic si axiologic al existentei.

Aceste prolegomene se constituie un argument lipsa oricarei contradictii, intre dogmele si adevarurile revelate ale dreptei credinte si intre cunoasterea stiintifica onesta, meditatia filosofica autentica intru adevar asupra omului, valorilor, moralei, artei, naturii – intr-un asupra lumii create. Exista insa o conditie: cunoasterea stiintifica si rationala, oamenii de stiinta, gandirea si meditatia filosofica, filosofii si moralistii trebuie sa inteleaga si sa accepte , bazandu-se tocmai pe ceea ce cunoastem despre om si Univers, pe semnificatiile si sensurile evidente ale existentei, ca aceasta lume nu isi are cauza in ea insasi, ci cauza prima, finala proniatoare si transcendenta este Dumnezeu.

Monografia se adreseaza studentilor, masteranzilor, doctoranzilor si tuturor celor interesati de raspunsuri la problemele fundamentale ale existentei si cunoasterii, ale sensului vietii si ale rostului omului in lumea imanenta, precum si vocatia sa pentru existenta transcendenta.