Cel care se smereste, care crede in Cuvantul lui Dumnezeu din tot sufletul si il implineste, prin puterea rugaciunilor, Il va primi pe Insusi Domnul in inima sa; cu adevarat, Il va vedea si Il va auzi pretutindeni. Chiar si atunci cand este ocarat si cuvinte rele sunt adresate impotriva sa, el va auzi vocea calauzitoare a Domnului, va vedea degetul Lui aratand ranile sale pacatoase si cu multumire va primi, din acea mana care il vindeca, aceasta arzatoare si totusi tamaduitoare oblojire.

El stie ca nu exista un folos mai mare decat cel primit de la vrajmasi, iar aceasta porunca devine usoara, chiar de dorit pentru el: „Iubiti pe vrajmasii vostri, binecuvantati pe cei ce va blestema, faceti bine celor ce va urasc si rugati-va pentru cei ce va vatama si va prigonesc” (Mt. 5, 44). El ii vede pe acestia ca pe niste binefacatori, care il ajuta sa se apropie de Dumnezeu si sa intre in Imparatia Lui, si nu doar ca nu simte ura fata de ei sau sa devina manios, ci ii iubeste mai mult decat pe ceilalti si se intristeaza de amaraciunile si caderile lor.

Sfantul Gavriil de la Manastirea „Sapte Lacuri”