Suntem pe receptie la „Vocea filmelor“ cu „vocea filmelor“.

Vorbim despre filme, evident. ?i ne trezim barfind cu… indulgenta staruri de la Hollywood in casa doldora de filme si carti, invaluite in aroma ispititoare a celui mai tare espresso. Numaram casetele video, celebrele protagoniste din „Operatiunea VHS“, si noptile nedormite. Le pierdem sirul, dar nu si pe cel al filmelor nemuritor dublate de ea, in maraton, in anii ’80 si putin dincolo de ei.

Parcurgem anii de liceu, cand chiulea de la ore ca sa vada, bineinteles, filme; apoi anii studentiei, cu profesori-reper. Il pomenim pe Maestrul Suchianu si parca o vad pe ea in cabina de traduceri de la Cinemateca.

Reinnodam anii ’50 si cosmopolitele ei radacini. Constatam ca semnul ei zodiacal este acelasi cu al lui Van Gogh, pictorul cu cele mai multe biografii din lume. Culmea!

Exact 22 de capitole, derulate in ritmul unor secvente cinematografice, aduc in prim-plan viata si preocuparile unui personaj cuceritor: Irina-Margareta Nistor – imaginea hollywoodiana a criticii de film din Romania ultimului sfert de secol. Cronicile ei, expediate din festivaluri, scrise pe brate, in avion, in tren sau pe scaunul din dreapta al vreunui automobil de mare viteza, nu seamana cu ale nimanui. Iar limbajul cu care incearca sa-i apropie pe tineri de lumea fascinanta a filmului, sperand ca, intr-o buna zi, istoria cinematografiei sa fie predata liceenilor, este de-a dreptul fermecator. Cu vreo 5?000 de filme dublate, aproximativ 1?000 subtitrate si peste 25?000 vizionate, a batut orice record cinematografic.

Cu fiecare aparitie, Irina-Margareta Nistor demonstreaza ca si-a pastrat zambetul neatins. Fara indoiala, pasiunea pentru film i-a procurat elixirul tineretii.

Annie Musca