Transilvania prezenta, a secolului XXI, poarta urmele unui trecut framantat si destul de diferit de ceea ce s-a intamplat in alte regiuni ale Europei. Calatorul venit de departe este frapat, deopotriva in peisajul urban si in cel rural, de alaturarea unor lacasuri de cult variate, de la cupolele bizantine si neobizantine ale bisericilor ortodoxe la turnurile gotice care strapung cerul si de la arcurile rotunde ale bisericilor romanice pana la fatadele baroce ale altor locuri de inchinaciune. Toate aceste modele au fost, pentru perioade mai lungi sau mai scurte de timp, in pericol, s-au aflat in rivalitate si in disputa, si-au periclitat reciproc existenta, dar au functionat pana la urma concomitent si s-au influentat reciproc, conferind unicitate lumii transilvane, cunoscute, de aceea, in anumite cercuri, drept o lume a tolerantei. „Toleranta” transilvana a insemnat, in functie de realitate, dar si de interpretarea fiecaruia, acceptare si respingere in acelasi timp, primire si excludere, egalizare si segregare, dand societatii o forma si o functionare sui generis. Cartea aceasta isi propune sa arate cum s-a putut produce acest lucru de-a lungul timpului, care au fost prioritatile si cum au evoluat lucrurile deopotriva in context local, regional, national si european.
Autorii