In omilia pe care a tinut-o la Nazaret (14 mai 2009), cu ocazia pelerinajului sau in Tara Sfanta, Papa Benedict al XVI-lea spunea ca „Toti trebuie sa ne intoarcem la Nazaret… Miracolul Intruparii ne provoaca mereu din nou pentru a ne deschide priceperea catre posibilitatile nelimitate ale puterii transformatoare a lui Dumnezeu si a iubirii sale pentru noi, precum si la dorinta lui de a fi unit cu noi. Aici a devenit om Fiul lui Dumnezeu, generat inainte de toata eternitatea, si astfel ne-a permis noua, fratilor si surorilor sale, sa participam la filiatiunea sa divina”. Apoi va adauga: „Cand reflectam asupra acestui mister plin de bucurie, ni se ofera speranta, speranta sigura ca Dumnezeu va continua sa intervina in istoria noastra”.Calatoria mea in Tara Sfanta, a douasprezecea din viata mea, a avut scopul de a ajunge la baza acestui mister. A fost o calatorie turbulenta, la fel de aventuroasa precum pelerinajele din cele mai vechi timpuri. In Caesarea Maritima, masina noastra s-a stricat in timp ce examinam pretoriul si inscriptia unica a lui Pontiu Pilat. Hotii au furat toate bagajele noastre: hainele si documentele, ghidurile mele de calatorie, cartile de specialitate si laptopul. Planul nostru de a-l „intampina” pe Papa Benedict in Iordania esuase. In schimb, am cautat cel mai apropiat centru comercial pentru a ne aproviziona cel putin cu cele mai necesare lucruri. Inteleg: cine vrea sa-l urmeze pe Isus din Nazaret, cine vrea sa-i caute urmele, trebuie sa lase mai intai totul in urma, sa se elibereze si sa se deschida spre nou. Asa ca am vizitat locurile activitatii sale in haine noi si curate precum haina de la botez, pana cand, o saptamana mai tarziu, ne-am intors la locul unde a inceput totul.Aici, la Nazaret, Dumnezeu a devenit om prin actul supranatural de zamislire prin Duhul Sfant. Lumina stralucea in intuneric, chiar daca intunericului i-a luat mai mult pentru a intelege aceasta. Dupa cum a afirmat in anul 451 Conciliul din Calcedon, o suburbie a Constantinopolului (astazi Istanbul), acest Isus din Nazaret era „acelasi Dumnezeu adevarat si om adevarat”. Nu sunt teolog si nu este datoria mea, si nici specialitatea mea, pentru a scruta secretele dumnezeirii. Dar daca Dumnezeu a devenit „om adevarat”, atunci a intrat in istorie si, prin urmare, in domeniul de lucru al istoricului. Personajele istorice lasa urme. Acest lucru este valabil mai ales despre Isus din Nazaret. Oricine se ia dupa urmele pe care le-a lasat, descoperite adesea de arheologi in Tara Sfanta abia in ultimii ani si decenii, nu mai poate avea indoieli: credinta noastra nu se bazeaza pe legende frumoase si fantezii pioase, cum ar fi povestea aventuroasa a „Sariturii Domnului”. Se bazeaza pe evenimente istorice transmise de martori oculari si notate de cronicari. Cat de precise sunt relatarile lor, putem vedea cand descoperim scenele pe care ei le descriu cu harletul arheologului. Cine patrunde strat dupa strat pana la cernoziomul istoriei mantuirii il va gasi pe istoricul Isus din Nazaret. De aceea am pornit in cautarea lui.Michael Hesemann