Avem de-a face cu un roman sentimental, inregimentat, din capul locului, in traditia critic-moralizatoare a romanului din Anglia, dar cu unul ce nu exclude complet latura sociala si nu ocoleste nici recuzita romanului gotic, cu tot arsenalul sau de motive fantastic-tenebroase menit sa incite curiozitatea cititorului.

Un roman, in fine, care ofera - asemenea basmelor - satisfactia trairii prin procura a unei serii de intamplari iesite din comun, dar le adapteaza, in acelasi timp, in conformitate cu sistemul de asteptari al omului obisnuit.

Pasiunile excesive sunt “imblanzite” (in spiritul Biedermeier), aspiratiile sunt reduse la scara umana, iar experientele autobiografice, oricat de dureroase, sublimeaza in plasmuiri cu putere de adevar. Bildungsroman impresionant prin fervoare si intensitate, sentimental si de moravuri ca tema, realist si sensational, ca factura, Jane Eyre ramane - oricat am incerca sa ocolim vorbele mari - una dintre capodoperele literaturii universale.[…]

Din toate cele spuse pana acum nu este greu sa ne dam seama ca romanul lui Charlotte Bronte se dovedeste o carte destinate anume recitirii, in masura in care - dincolo de epoci sau de diferente culturale - reuseste sa surprinda cee ace este etern uman, deci universal, in inepuizabilul joc al pasiunilor si prejudecatilor omenesti.

Catrinel Popa