Intrarea in vigoare in anul 2010 a primei forme de reglementare a procedurii abreviate de judecata a generat modificari majore in arhitectura procesului penal din Romania. Aceste modificari au cauzat direct si imediat practica judiciara neunitara, procedura abreviata de judecata fiind gresit inteleasa de foarte multi actori implicati in infaptuirea actului de justitie, fie ei avocati, procurori sau judecatori.

Lucrarea Judecata in cazul recunoasterii invinuirii are la baza teza de doctorat sustinuta de autor in anul 2018, fiind prima carte de o asemenea amploare la acest moment si un instrument de studiu util pentru practicienii si teoreticienii din tara noastra cu privire la materia procedurii abreviate de judecata.

In acest demers stiintific, avand in vedere ca, in dreptul procesual penal din tara noastra, procedura abreviata de judecata a fost introdusa prin intermediul transplantului unui concept juridic specific nu doar unor alte legislatii, ci chiar unui sistem de drept strain, autorul a evidentiat modalitatea in care au aparut si s-au dezvoltat diferitele tipuri de proceduri abreviate de judecata, proceduri ce fac parte din conceptul mai larg de „justitie negociata”, a descris tendintele de dezvoltare si aplicare ce se inregistreaza in acest moment in privinta acestei noi forme de justitie, atat in sistemul originar, cat si in cel european si a analizat posibila evolutie a formei actuale a institutiei in sistemul nostru de drept.

Astfel, cele sase titluri in care este structurata lucrarea Judecata in cazul recunoasterii invinuirii trateaza aspectele generale privind conceptul de „justitie negociata”, cele doua etape de dezvoltare a procedurii abreviate de judecata in sistemul procesual penal romanesc, plecand de la analiza formelor anterioare de justitie negociata [respectiv prima etapa – judecata in cazul recunoasterii vinovatiei, reglementata prin art. 3201 din Codul de procedura penala din 1968 – si a doua etapa – judecata in cazul recunoasterii invinuirii, reglementata prin art. 349 alin. (2), art. 374 alin. (4), art. 375, art. 377, art. 395 alin. (2) si art. 396 alin. (10) din Codul de procedura penala actual], conditiile preliminare, formale si de fond ale aplicarii procedurii abreviate de judecata, precum si specificul dispozitiilor generale ale judecatii, al judecatii in prima instanta si al cailor de atac in cazul aplicarii acestei proceduri.

***

„Avem privilegiul de a dezvolta modele de interpretare doctrinara si jurisprudentiala, astfel incat procedura abreviata de judecata sa fie utilizata strict in cauzele in care probatoriul este suficient pentru aflarea adevarului si justa solutionare a cauzei.

Chiar daca, in prezent, forma actuala a procedurii, aplicata in mod responsabil, nu prezinta riscuri pentru inculpat, pericolul nu a trecut, atat timp cat actorii implicati in infaptuirea actului de justitie penala, nu vor intelege limitele in care trebuie aplicata o astfel de institutie, benefica pentru sistemul judiciar din care face parte, atat timp cat acesta nu depinde de ea.

Daca nu vom fi in stare sa controlam aceasta institutie, aplicarea ei se va face pe baza unor criterii ce vor tine de asigurarea unor interese profesionale, financiare sau administrative, si nu de interesul justitiei.

In momentul in care se va dezvolta un raport de dependenta intre procedura abreviata de judecata si functionarea sistemului judiciar de drept penal, aceasta va incepe sa il domine, astfel incat instantele, procurorii, avocatii si inculpatii vor fi presati sa ceara si sa aplice respectiva procedura.

In acest context, in sistemul nostru de drept, trebuie mentinut standardul actual potrivit caruia, desi inculpatul renunta la anumite drepturi procesuale, cum este dreptul de a nu se autoincrimina sau dreptul de a chestiona martorii acuzarii in conditii de contradictorialitate, acesta nu renunta totusi la prezumtia de nevinovatie si la standardul de dovedire a vinovatiei dincolo de orice dubiu rezonabil.

In acelasi timp, trebuie mentinuta aceeasi proportie in diferenta dintre pedeapsa previzionata in urma recunoasterii invinuirii si cea care ar putea fi aplicata in urma unei proceduri comune de judecata. Aceasta, intrucat, cu cat este mai mare aceasta diferenta, cu atat presiunea asupra inculpatului pentru a recunoaste invinuirea va creste, indiferent daca este sau nu vinovat, relatia fiind una direct proportionala”.