Asa cum s-a autodefinit candva, un scriitor de referinta din literatura romana, cu sintagma: Otilia sunt eu, tanarul romancier debutant, MATEI BOHOLTEANU, elev in clasa a X-a, Colegiul „Gheorghe Vranceanu”, Bacau, ar putea spune, fara sa greseasca, Sofia sunt Eu. Autorul reconfigureaza mitul adolescentului miop, (detasandu-se fara complexe de Mircea Eliade) prin viziunea postmodernista, realist-naturalist-dostoievskiana asupra adolescentului-victima, predestinat, parca, sa-si creeze calaii, si sa fie pedepsit diabolic, de o societate de tip mafiot, ce prolifereaza sinucigas, mitul lui Cain, prin urmare - raul existential, violenta, crima, furtul, instrainarea, tradarea, traficul de fiinte umane, violul, prostitutia, clanurile mafiote transfrontaliere, camataria, traficul de heroina, proxenetismul etc. A cui e vina?, se intreaba Raluca – un alter ego al Sofiei – si, desigur, cititorul. Nu este o simpla interogatie retorica, ci o acuzatie istorica. M. B. mu se considera autorul romanului, ci -  scripcarul „care interpreteaza in premiera o melodie”. O melodie absurd-tragica!

Peste cele 400 de pagini ale romanului-fluviu pluteste, ca o ceata londoneza, vina tragica si cei 3 F (frigul existential, frica, foamea de alteritate) ce guverneaza nu doar Europa de Est. De altfel, tragicul, absurdul, grotescul, uratul, straniul sunt categoriile estetice dominante ale scriiturii. Cititorul va remarca: - intentia auctoriala nu coincide cu intentia operei si nici cu cea a lectorului de elita. Precizez, haina politieneasca a scriiturii ascunde o tragedie a prezentului si mai ales a viitorului. Cioraniana mi se pare perseverenta vocii auctoriale de a insinua sisific, ideea ca omul are mai multe sanse sa se salveze prin infern, decat prin paradis. Se poate scrie o lucrare de doctorat comparand miopia adolescentului lui Eliade, cu cecitatea adolescentului din Judecata lui Cain. Felicitari tanarului autor, despre care, cu siguranta, vom mai auzi si vom mai scrie!