Intr-o zi am avut o revelatie despre Wilhelm Reich si Carl Jung. Ma intrebam ce si-ar fi putut comunica acesti doi oameni, care de fapt nu s-au intalnit si n-au corespondat niciodata, daca ar fi avut o legatura profunda si de lunga durata? Ce ar fi putut ei invata unul de la altul? Ideile ce s-au succedat au inspirat aceasta carte.

Atunci cand am scris Jung si Reich: Trupul ca umbra, am fost izbit de un numar de similaritati ce mi-au taiat rasuflarea si m-au facut sa rad neasteptat, pentru ca i-am considerat pe Jung si Reich a fi opusi din punct de vedere teoretic.

In tipologia mea personala, ei reprezentau doua extreme, unde, de fapt, exista o alchimie. In colegiu am fost atras spre Jung, destul de curios spre o carte pe care abia am inteles-o. Era o carte in vechiul sens al cartii, ca obiect magic-Psihologia si alchimia-si aveam puternice visuri alchimice. Jung a devenit ghidul meu prin crestinism si psihologie, explicand calea sufletului meu in lume, indeosebi semnificatia mortificarii, valea umbrelor mortii. Aceea cale, care a fost si inca este cea de-a patra functie a mea, m-a condus, in cele din urma, la Reich, pentru ca am fost separat de corp, de ceea ce se simte.

Cum am citit si am predat Jung si Reich, la inceputul anilor '80, am vazut cat de mult se includeau unul in altul. Am vazut cum spiritualul l-a stapanit pe proclamatul ateu Reich si cum era personificat geniul mistic al lui Jung.