Neofit Cretanul a fost timp de 15 ani mitropolitul Tarii Romanesti, intre anii 1738 si 1753, dupa ce, inainte vreme, pentru o perioada scurta de timp, a fost titularul scaunului mitropolitan din Mira Lichiei. Pe scaunul mitropolitan de la Bucuresti a ajuns ca urmare a insistentelor domnitorului Constantin Mavrocordat.

Ierarh luminat, stiutor de carte, mitropolitul Neofit Cretanul a ramas in istoria Bisericii Ortodoxe Romane ca un mare iubitor si fidel aparator al tiparului, sursa imediata de lumina pentru cler si credinciosi deopotriva, pe parcursul celor 15 ani de arhierie pe scaunul mitropolitan de la Bucuresti tiparind peste 30 de titluri de carte (de slujba, traduceri din literatura patristica sau lucrari teologice).

Dragostea pentru cultura si dorinta sincera de a ajuta la luminarea poporului l-au determinat sa intemeieze, prin eforturi proprii, o scoala in mediul rural, la Patroia, Dambovita, in jurul anului 1716, unde invatau gratuit copiii taranilor din sat, scoala care a functionat mai bine de doua decenii dupa plecarea sa la Domnul. Dragostea fata de popor l-a determinat sa plece destul de des prin tara, dornic sa cunoasca realitatile prin contact direct cu slujitorii sfintelor altare, dar si cu credinciosii Bisericii, astfel, fiind cunoscute vizitele sale pastorale din anii 1746 si 1747 efectuate in Tara Romaneasca.

Jurnalul misionar pe care l-a intocmit cu meticulozitate, cu acest prilej, redactat in limba greaca, cuprinzand date istorice, geografice si etnografice, publicat un an mai tarziu, in 1748 la Bucuresti, reprezinta pentru oricine are curiozitatea sa-l parcurga o marturie a eruditiei ierarhului carturar nascut in Insula Creta, dar si a profundei sale trairi spirituale.

Jurnalul vizitelor canonice ale mitropolitului Neofit Cretanul, o fresca a starii Bisericii si a Tarii Romanesti din jumatatea secolului al XVIII-lea, dincolo de bogatia si ineditul informatiilor, dar si de dulceata exprimarii literare, reprezinta un izvor de cunoastere si o calatorie duhovniceasca, fapt pentru care recomandam cu caldura aceasta lucrare ca pe o lectura agreabila in care cititorul il insoteste imaginar pe autor.