In jurnalul sau de razboi, poeta Hanny Michaelis isi descrie viata de eleva la un liceu de limbi clasice din Amsterdam, ca fata de casa si in clandestinitate, ascunzandu-se de nazisti. Din ziua in care a inceput sa tina un jurnal, amenintarea razboiului care se apropie este prezentata in mod vizibil. Despartita de parintii ei, incepand din august 1942 s-a ascuns la diverse familii protestante drept-credincioase, sub un nume fals si aflandu-se tot timpul in pozitia subordonata de fata in casa: un soc cultural enorm. Ani de-a randul nu stie nimic despre soarta parintilor ei, desi se teme de ce este mai rau.

Michaelis vede cum i se duc anii tineretii, plini de frica, neliniste si stagnare emotionala. Cea mai importanta consolare si-o afla in scris: in poeziile pe care le face, dar mai ales in jurnal, unde isi etaleaza povestile de dragoste si intelectul patrunzator.

,,Jurnalele de razboi scrise de Hanny Michaelis sunt un amestec remarcabil, care te captiveaza, de critica literara, dragoste adolescentina si de alte feluri, persecutare, barfe, identitate, tristete indoliata, si dor, cel mai mult dintre toate, de dor.'' - Arnon Grunberg