Editie critica si prefata de Aurel Sasu

In 1982, Valeriu Anania se retrage in singuratatea de la Varatec, unde fostul Episcop militar, Partenie Ciopron, ii oferise, cu ceva timp in urma, un apartament de doua camere pe costisa dealului, tocmai la marginea padurii. Gandul asezarii scriitorului intr-o manastire era mult mai vechi (incercase, fara sa se poata hotari, la Cheia, Caldarusani, Cernica si Agapia). In final, indragostit de geografia Varatecului, isi fixeaza aici, pentru un deceniu, domiciliul, impartind, academic, sihastria cu mari doamne ale literaturii romane, obisnuite ale locului (Valeria si Profira Sadoveanu, Stefana Velisar Teodoreanu, Zoe Dumitrescu-Busulenga si Cornelia Pillat), intr-un inedit cenaclu intim de lecturi, comentarii si auditii muzicale. A fost perioada cea mai fertila din biografia autorului, dupa anii multi dedicati administratiei la Arhiepiscopia Misionara Ortodoxa Romana din America si Canada (1965-1976). (...)
Cu volumul II din Jurnale (1986-1995) au fost transcrise ultimele carnete manuscrise din Arhiva de la Nicula. Vor mai fi fost si altele, pierdute, probabil, instrainate ori sustrase, greu de spus! Asa cum greu de acceptat este si ideea intreruperii subite a insemnarilor zilnice dupa trei decenii de practica neintrerupta (cateva mari evenimente, care au marcat istoria Arhiepiscopiei, dupa 1995, indreptateau acelasi exercitiu al scrisului cotidian!).

Aurel Sasu