Relatia intr-un cuplu, iar mai tarziu in familie, poate sa implice anumite dificultati. Insa daca persoana draga, barbatul, are un comportament autoritar, nesocoteste parerile si nevoile femeii, pretinde sa i se ofere dreptul sa decida si sa controleze viata ei, vorbim de violenta domestica. Aceasta poate sa ia cele mai diferite forme, nefiind intotdeauna vorba de constrangere fizica. Cartea de fata a luat nastere din experienta comunicarii cu femeile care apeleaza la ajutorul Centrului de sprijin al persoanelor abuzate. Ea ne relateaza cum sa nu ajungem sa inchegam relatii cu un barbat care poate sa devina tiranul casei, cum sa aflam daca sotul nostru este un tiran, care sunt consecintele violentei domestice si ce sa facem daca aceasta a intrat in viata noastra.

Vorbind despre relatiile din interiorul casniciei, Apostolul Pavel rosteste urmatoarele cuvinte: Femeia nu este stapana pe trupul sau, ci barbatul; asemenea nici barbatul nu este stapan pe trupul sau, ci femeia (I Corinteni 7, 4), evocand in acest fel raspunderea pe care o poarta unul fata de celalalt ambii soti – nu unul dintre ei, ci ambii. Intr-adevar, sotul este stapan pe trupul sotiei, dar nu e stapan mai mult decat este stapana ea pe trupul lui. Si ar fi straniu daca cele care vizeaza aici trupescul nu ar fi valabile si pentru viata sufletului. Daca idealul casniciei crestine consta in acest respect reciproc, in dragostea reciproca a sotilor, in infruntarea a tot ce-i desparte, ce-i impiedica cu adevarat sa devina un singur trup, cum se poate justifica faptul ca unul e „mai mare”, iar altul „mai mic”, unu-i „mai important”, iar altul „mai putin important”, ca unul are un set de drepturi, iar celalalt numai obligatii? Cred ca este evident – nicicum. Daca insa cineva crede altfel, se gaseste, fara nicio indoiala, intr-o eroare serioasa.