Sfanta Taina a Spovedaniei poate fi numita, pe drept cuvant, „leac uitat“. Lumea intreaga zace cufundata in rau. „Fiecare dintre noi s-a molipsit de ucigatoarea boala numita pacat. Poate fi, oare, vindecata aceasta boala! Leacul exista! Si este unul minunat! Daca il primesti te insanatosesti! Insa noi nu intindem mainile spre el ca sa ne vindecam si sa ne impacam constiinta. De ce, oare? Pentru ca l-am uitat si l-am nesocotit.

„De ce, dar, sa muriti, o, casa a lui Israel?“ – striga cu durere Sfantul Proroc Iezechiel. De ce, crestini, sa muriti in pacatele voastre? – striga cu durere si mai mare catre noi Rascumparatorul nostru Iisus Hristos. Oare nu se afla pentru noi izbavire din moarte? De ce sa aduceti voi bucurie vrajmasului mantuirii voastre – satana? Oare nu am pus Eu in Biserica Mea pocainta cea mult lucratoare? „Eu nu vreau moartea pacatosului, ci sa se intoarca pacatosul din calea lui si sa fie viu. Intoarceti-va cu dinadinsul din calea voastra cea rea! (Iezechiel 33, 11) Aveti in dar Pocainta, acest bun vesnic“, iar ea lucreaza cu aceeasi putere in toata vremea vietii si impotriva tuturor pacatelor: curata orice pacat, mantuieste pe toti cei care alearga la Dumnezeu, chiar daca o fac in ultimele clipe dinaintea mortii.

Pentru bolile pamantesti exista medicamente pamantesti. Pentru cea mai grava dintre boli, pacatul, exista Atotputernicul Doctor Ceresc si leacuri ceresti. Acest Doctor este Iisus Hristos.

Pentru ca fiecare pacat este o incalcare a legii sfinte a lui Dumnezeu, numai Acesta in minunata Sa Atotputernicie poate ierta pacatele. El poate face ca toate pacatele sa se stearga ca si cum n-ar fi existat. „Chiar daca pacatele noastre vor fi cum e carmazul, ca zapada le voi albi, si de vor fi ca purpura, ca lana alba le voi face“ (Isaia 1, 18), fagaduieste El. Insa, pentru ca toate acestea sa se implineasca, se cere de la noi un singur lucru – sa ne pocaim sincer.