Despre Wittgenstein se poate afirma ca s - a distantat atat de ganditorii cei mai importanti ai trecutului, cat si de cei contemporani, cel putin in doua privinte. Mai intai, el a fost nemultumit de tot ceea ce a scris dupa publicarea lucrarii sale de tinerete, Tractatus Logico - Philosophicus (1922). Pana la sfarsitul vietii, a refuzat sa isi publice insemnarile filozofice. Majoritatea covarsitoare a textelor pe care le - a produs, de la inceputul anului 1929, cand a revenit la preocupari si activitati de natura filozofica, au devenit accesibile abia dupa moartea autorului lor. Ele au fost publicate incepand cu anul 1953. In al doilea rand, contururile personalitatii lui Wittgenstein, ca fiinta sensibila si ganditoare, optiunile, inclinatiile si resentimentele persoanei razbat cu putere in tot ce a gandit si a scris. Se poate sustine ca numeroasele texte lasate de Wittgenstein, in care se discuta teme din cele mai diferite, ilustreaza o modalitate originala, cu totul aparte, de clarificare a gandirii prin raportare la exercitiul ei comun, in viata de fiecare zi. Ceea ce razbate din aceste texte este aspiratia de a promova fara niciun fel de compromisuri probitatea si cinstea intelectuala. Adica de a contribui, intr - o formulare din lucrarea lui de tinerete, Tractatus Logico - Philosophicus, la „clarificarea gandurilor”. Traducerea de fata prezinta cititorului roman o selectie din textele si corespondenta lui Wittgenstein, care a fost alcatuita de filozofii americani James C. Klagge si Alfred Nordmann, publicata cu titlul Philosophical Occasions 1912 - 1951, de editura Hackett Publishing Company, Indianapolis si Cambridge, 1993. Dupa parerea noastra, intentia care i - a condus pe editori in alegerea textelor a fost sa scoata in evidenta profilul aparte, inconfundabil, al omului si al ganditorului care a fost Ludwig Wittgenstein. Este ceea ce explica si alegerea titlului traducerii noastre: Ludwig Wittgenstein: omul si ganditorul in texte alese. (Traducatorii)