EDITORIAL – BASILICA 10. CINE AR FI CREZUT?

Da, chiar asa: cine ar fi crezut?! Atunci cand Preafericirea Sa, Patriarhul Daniel a anuntat ca printre primele actiuni-fulger ale sale, imediat dupa alegerea din 2007, va fi infiintarea unui centru de presa al Bisericii, am zambit cu scepticism. Si nu am fost singurul, ba dimpotriva… Si asta nu din ranchiuna omeneasca, nu din gelozie profesionala sau din experienta veteranului de presa, ci din constatarea simpla ca pentru o asemenea intreprindere media, la scara anuntata, era nevoie de mult timp, importante resurse si oameni destoinici. Da, mai ales de oameni! Or, acestia stiam ca sunt cel mai greu de gasit.

In plus, m-am gandit ce sanse de credibilitate/impact public ar avea un trust de presa care merge pe un discurs “prestabilit“, previzibil oarecum – ca Intruparea a avut loc acum doua milenii… Ei bine, dupa primii ani de cautari si limpeziri editoriale, Centrul de presa Basilica a devenit o voce. Una distincta prin moderatie, credibila prin atitudine, importanta prin anvergura proiectului. Asadar, se poate vorbi decent, convingator si asumat fara stridente retorice, fara “dezvaluiri“, fara breaking news la fiecare 2 ore. Se poate crea un flux de stiri coerent si credibil pe toata durata unei zile, cu realitati din lucrarea Bisericii (cler & popor) fara sa se apeleze la artificiile unor titluri bombastice, fara cifre umflate, fara “stiri pe surse“. Caci daca Sursa e una singura, restul se adauga fericit, prin complinire.

Agentia de Stiri Basilica implineste un deceniu de existenta – si acesta este cuvantul corect. Caci agentia exista, exista cu adevarat si isi face simtita prezenta zilnic, in casele multor cititori.De la tinuta grafica (in limbaj html) a site-ului (un portal, mai mult), la naratiunea prezentata cu rigoare profesionala (fara excesele jurnalistilor “de casa“), mergand pana la logo-ul inspirat: “De 10 ani transmitem Binele de stiut“ – toate vorbesc despre un canal media curat, liber de servitutile unui patronat oarecare, care cladeste acolo unde altii darama, care uneste acolo unde altii dezbina.

Salut, asadar, acest amvon laic, aceasta solee fara insolenta, acesti ani castigati si nu pierduti, aceste caractere de ziaristi care isi inmoaie pana nu in calimara, ci in portir…

Va fi bine!

Razvan Bucuroiu