In urma cu aproape 75 de ani, 6 state europene semnau, la Paris, la 18 aprilie 1951, Tratatul prin care se puneau bazele primei Comunitati Europene, Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului (CECO).

In timp, in cadrul acestei organizatii internationale regionale (CECO), apare si se dezvolta un sistem de drept nou, propriu spatiului european. Evolutia acestuia a fost atat de necesara si de spectaculoasa, incat, in prezent, il gasim printre marile sisteme de drept ale lumii: sistemul romano%u2011germanic, sistemul anglo%u2011saxon (common%u2011law), sistemul musulman etc. Astfel, putem afirma ca tipologia dreptului s%u2011a imbogatit, in mod real, cu sistemul de drept al Uniunii Europene (dreptul unional), nou aparut (cunoscut pana la intrarea in vigoare a Tratatului de la Lisabona, la 1 decembrie 2009, sub denumirea de „drept comunitar” sau „drept comunitar european”).

Ratiunea pentru care ne%u2011am propus realizarea celei de-a saptea editii a Manualului este data de prioritatile pe care le are Romania, la aceasta etapa, si anume: integrarea in Uniunea Europeana, dupa aderarea, deja, petrecuta, la 1 ianuarie 2007 si consolidarea statutului de stat membru al Spatiului Schengen, statut obtinut in anul 2025. Aceste obiective majore sunt de o permanenta actualitate si au consecinte dintre cele mai profunde si diverse pentru societatea romaneasca de dupa anul 1990, societate care este tot mai mult raportata la realitatile societatii internationale universale si regionale.

Desi la nivelul Uniunii Europene putem vorbi despre existenta dreptului economic, agrar, financiar, al afacerilor, concurential s.a., Manualul nu intra in detalii cu privire la ra­murile si subramurile de drept mai sus%u2011mentionate, ci isi doreste, prin excelenta, pre­zentarea prin­cipalelor institutii cu care se opereaza la un astfel de nivel, in scopul familiarizarii cititorilor cu unele concepte specifice.

Consideram ca Manualul, prin continutul sau, este de un real folos celor interesati de studiul acestui nou sistem de drept euro­pean, celor care se gasesc la inceput de drum, precum si acelora care au preocupari in domeniul practicii europene sau in alte materii interferente: politicieni, oameni de afaceri, specialisti implicati direct in procesul de integrare a tarii noastre in UE, cadre didactice, postdoctoranzi, doctoranzi, masteranzi, studenti sau alte categorii socio%u2011profesionale, un loc aparte ocupandu%u2011l jurnalistii care inde­plinesc un rol deosebit de important in diseminarea informatiei.

De asemenea, prin tematica prezentata, lucrarea ofera posi­bilitatea insusirii, intelegerii si aprofundarii problematicii referitoare la Uniunea Eu­ropeana, in general, si cu trimitere directa la relatiile acesteia cu statele mem­bre, in special.

Concret, Manualul isi pro­pune, printr%u2011un limbaj facil, sa se constituie intr%u2011un instrument util atat pentru teoreticienii, cat si pentru practicienii domeniului. Avand in vedere faptul ca informatia oferita cu privire la UE este generoasa, dar, de cele mai multe ori, contro­versata, din cauza confuziilor inre­gistrate cu privire la utilizarea diversilor termeni, lucrarea prezinta si analizeaza principalele probleme cu care s%u2011ar putea confrunta toti cei care doresc o cunoastere a materiei. Astfel, incepand cu pre­zen­tarea contextului international care a condus la aparitia Comu­nitatilor Europene, cercetarea pune accent pe o serie de delimitari de ordin conceptual: institutiile Uniunii, persona­litatea juridica a acesteia, politicile pe care se fundamenteaza Uniunea, obiectivele urmarite s.a. Desavarsirea volumului s%u2011a realizat in luna ianuarie 2026, ast­fel incat acesta ofera detalii actualizate pana la data precizata.

In paginile finale ale lucrarii, am considerat ca fiind binevenita prezentarea unor documente relevante.

Celor interesati le punem la dispozitie, totodata, o lista biblio­grafica apreciata de noi ca fiind reprezentativa pentru domeniu.

Cu toate eforturile destinate documentarii si sistematizarii, lu­crarea este, in mod firesc, susceptibila de permanente imbunatatiri si adaugiri, aspecte pe care le vom avea in atentie in editiile viitoare, in acest fel intelegand sa participam la clarificarea unei problematici deosebit de ample, di­verse, actuale, dar, mai ales, de perspectiva si necesare pe care o reprezinta Uniunea Europeana, ca nou subiect de drept international, atipic, nonclasic.

Trecerea celor 10 ani de la precedenta editie a fost determinata de faptul ca, la nivelul Uniunii Europene nu a fost adoptat niciun tratat modificator, Tratatul de la Lisabona fiind unul dintre cele mai „longevive” tratate modificatoare. Pe cale de consecinta, necesitatea unei noi editii nu a fost una stringenta. In prezent, evolutiile nou inregistrate, indeosebi, in materia politicii externe si de securitate comuna, dar nu numai (de ex., politica de aparare), impun un astfel de demers.