„Cel mai bun roman romanesc inainte de Ion”, dupa cum aprecia criticul Serban Cioculescu, a fost publicat initial in revista „Vatra”, in anul1894, si a aparut sub forma de volum mai tarziu, in cursul anului 1906. Apartinand categoriei bildungsroman prin natura tematicii abordate, formarea si maturizarea copiilor Marei, respectiv initierea lor in greutatile vietii, romanul a fost considerat „aproape o capodopera” de criticul George Calinescu datorita artei cu care Slavici reda detaliile si a fortei cu care acesta construieste ansamblul epic.
Desi titlul romanului este „Mara”, impresia generala este ca in centrul actiunii se afla Persida, fiica acesteia, si Natl, baiatul macelarului Hubar, a caror poveste de dragoste capata accente dramatice, intrucat se situeaza dincolo de convenientele sociale ale vremii.
Ioan Slavici (1848–1925) este una dintre personalitatile fundamentale ale literaturii romane din secolul al XIX-lea, fiind considerat „parintele nuvelei romanesti” si un fin observator al lumii rurale transilvanene.
Slavici a fost un important membru corespondent al Academiei Romane si unul dintre cei mai importanti prozatori, jurnalisti si pedagogi romani, participand activ la viata culturala si politica a epocii.
Prin nuvelele sale, prin romanul „Mara” si prin bogata lui activitate jurnalistica si pedagogica, el a contribuit decisiv la maturizarea literaturii romane si la afirmarea unei proze autentice, ancorate in realitatea sociala a epocii.
Actiunea romanului „Mara” se petrece in imprejurimile Aradului – bine cunoscute autorului originar din aceste locuri – mai exact intre localitatile Radna, Lipova si Arad, mutandu-se episodic si la Viena si Budapesta, pe care autorul le cunoaste din vremea studiilor. In ceea ce priveste reperele temporale, autorul ne ofera ca reper procesul de unificare a Italiei, in care Garibaldi a jucat un rol important in anii 1860.
Fin observator al societatii transilvanene, Ioan Slavici surprinde in acest roman, spre deosebire de nuvelele sale in care se opreste mai mult asupra lumii satului, „mica burghezie“, dupa cum spunea Nicolae Iorga, personajele fiind preponderent targoveti, breslasi si negustori, dar si preoti, maicute si invatatori.
Insasi Mara este un tip de femeie puternica si intreprinzatoare, o vaduva dornica sa stranga bani si sa-si creasca averea prin afaceri, nu intamplator a fost numita de criticul Nicolae Manolescu „prima femeie capitalist din literatura noastra”. Iubirea pentru bani ii domina relatiile si actiunile, riscand insa sa ii pericliteze legaturile sociale si afective.
Mara nu este preocupata doar sa castige bani, fiind foarte prevazatoare totodata, se gandeste la viitor, punand bani deoparte pentru copiii ei in ciorapi. Ea strange bani din arenda podului, din afacerea cu padurea, si chiar si din camete, dar cand vine vorba sa scoata bani pentru rascumpararea lui Trica, nu se indura, iar cand vine vremea sa ii dea zestrea Persidei, cu greu se hotaraste cat sa „rupa” din banetul pe care-l stransese: „Era destul sa-i dea treizeci, douazeci si cinci ori douazeci de mii. Ceilalti tot ai ei raman, dar sunt mai bine pastrati.”
Vaduva fiind, Mara trateaza cu maxima responsabilitate viitorul copiilor ei, Persida si Trica, stiind ca numai pe ea o au si se ocupa totodata si de educatia lor. Pe Persida o da la manastire la calugarite, iar pe Trica il face ucenic la Bocioaca, vrand sa-l faca cojocar.
In timp ce viata Marei, condusa de reguli si obiective clare, se desfasoara liniar, viata celor doi copii ai ei nu va respecta aceeasi ordine, alegerile acestora fiind dictate mai putin de regulile stricte ale societatii si mai mult de puternice porniri interioare care tind adesea sa ignore convenientele.
Persida, are de ales intre teologul Codreanu care o iubeste sincer si Natl, fiul macelarului bogat Bocioaca, de alta confesiune. Alegerea celui de-al doilea, ii va complica mult viata, dar Persida va ramane statornica in alegerea facuta. Urmarim astfel evolutia dragostei lor din momentul in care Persida simte „ca nu mai poate sa fie ceea ce a fost“, pana la casatoria lor fara invoirea parintilor, fuga la Viena, si reintoarcerea si asezarea in randul colectivitatii, potrivit traditiei.
In paralel, Trica, refuza sa faca compromisuri morale, si in ciuda faptului ca o duce bine in familia lui Bocioaca unde practica cojocaria, refuza o legatura cu sotia acestuia preferand sa plece pe front. Mara, pe de alta parte, ar prefera ca Trica sa se incurce mai degraba cu sotia lui Bocioaca decat sa scoata bani de la ciorap pentru rascumparare: „Daca te vei incurca, atata paguba! Ce pierzi? Nu e rusinea mea, nici a ta ci a ei! Vorba e sa nu-ti umble gura.“
Finalul romanului este unul moralizator, autorul evidentiind greselile nereparate care ne urmaresc pe tot parcursul vietii si pe care trebuie sa le platim pana la urma. Astfel, Bandi, copilul nelegitim al lui Bocioaca, pe care acesta incearca sa-l reabiliteze si sa-l integreze social, isi ucide tatal intr-un final dramatic si neasteptat, care inlocuieste ceea ce ar fi putut fi un happy-end.
1. Saracutii mamei
„A ramas Mara, saraca, vaduva cu doi copii, saracutii de ei, dar era tanara si voinica si harnica si Dumnezeu a mai lasat sa aiba si noroc.”
In primul capitol al cartii facem cunostinta cu Mara, o vaduva harnica si ambitioasa, ramasa singura cu doi copii, Persida si Trica Barzovanu. Pentru a-i creste si a le asigura un viitor mai bun, ea munceste neobosit ca negustoreasa prin targurile din Radna, Lipova si Arad, cumparand si vanzand marfuri cu pricepere.
Desi traieste modest, Mara este chibzuita si strange zilnic bani in trei ciorapi: unul pentru batranete, altul pentru Persida si inca unul pentru Trica. Isi iubeste mult copiii si viseaza sa-i vada ajunsi oameni respectati. I-ar placea ca Persida sa ajunga preoteasa, iar Trica un mestesugar de seama, precum starostele cojocarilor din Lipova.
Desi ar putea sa plateasca scoala fetei la manastire, Mara ezita sa cheltuiasca din economii, fiind zgarcita si chibzuita. Se gandeste insa la solutii pentru a-si mari veniturile, cum ar fi arendarea podului de peste Mures, ceea ce i-ar aduce castig sigur si ar ajuta-o sa-si implineasca planurile.
2. Maica Aegidia
Maica Aegidia, severa dar miloasa, o sprijina pe Mara, primind-o pe Persida la manastire in schimbul unei sume mai mici de bani decat percepe in mod obisnuit. Persida devine mai asezata, insa ramane mandra si hotarata.
In momentul in care fratele ei mai mic, Trica, este batut la scoala de Costi Balcovici, Persida ii sare in ajutor, hotarata sa-i faca dreptate, fugind cu el din manastire pentru a-l infrunta pe agresor. Luand o luntrita, cei doi sunt purtati de apele umflate ale Muresului, starnind panica in oras. Oamenii se tem ca se vor izbi de pod, iar vestea ca „o fata a fugit de la calugarite cu un baiat” provoaca rumoare printre sateni.
In cele din urma, copiii sunt salvati, iar adevarul iese la iveala: gestul Persidei a fost motivat de dorinta de a-si apara fratele. Mara este coplesita de emotie, iar maica Aegidia, desi speriata pentru reputatia manastirii, este usurata ca nu s-a produs o tragedie.
3. Furtuna cea mare
„Doamne, cati sunt oamenii cu multa stiinta de carte care traiesc ca vai de capul lor, luptandu-se cu nevoile vietii si nebagati in seama, ba poate chiar dispretuiti de altii care nu stiu carte, dar au bani!”
De la un incident aparent banal se isca o adevarata furtuna in comunitatile din Radna si Lipova. O vorba spusa la manie se raspandeste cu repeziciune si, din exagerare in exagerare, se nasc acuzatii grave: sunt ponegriti romanii, calugaritele, Mara si mai ales invatatorul Blaguta, care devine tinta nemultumirilor generale. In mijlocul acestei tulburari, Blaguta, suparat, se razbuna pe Trica: il da afara din scoala, fiindca era „lenes, neascultator, hartagos si strica si pe ceilalti copii.”
Cu toate acestea Mara, ranita si ambitioasa, hotaraste sa-l faca „om de carte”, pentru a-l ridica deasupra conditiei lor modeste. Desi isi propune sa-l duca la scoala la Arad, ezita din cauza banilor, temandu-se sa investeasca intr-un viitor nesigur. Incearca sa-l dea ucenic la un cojocar din Lipova, insa este refuzata din pricina a ceea ce a spus invatatorul Blaguta despre baiat. In final, decide sa-i asigure o meserie sigura si il duce la un cojocar din Arad.
4. Primavara
„Atat a fost, nu mai mult, si ea nu mai putea sa fie ceea ce fusese. Taine mari si nepatrunse de mintea omeneasca!”
Mara se descurca din ce in ce mai bine din punct de vedere material, ajungand sa imprumute bani cu dobanda si sa colaboreze cu Anton Hubar, un macelar si functionar instarit din Lipova. Pe de alta parte, copiii Marei au crescut, Trica devenind calfa, iar Persida, educata la manastire, este din ce in ce mai frumoasa, fapt ce ii trezeste Marei atat mandrie, cat si teama pentru viitorul ei.
In apropierea manastirii, Natl, fiul lui Hubar, o vede intamplator pe Persida, iar intre cei doi se naste o atractie puternica. O simpla intalnire a privirilor le tulbura linistea si marcheaza inceputul maturizarii fetei. Intoarsa acasa de sarbatori, Persida este nelinistita, absenta si framantata de sentimente noi, pe care nici ea nu le intelege pe deplin.
Mara observa schimbarea si, temandu-se atat de influenta manastirii, cat si de pericolele lumii, hotaraste sa o duca pe Persida la Arad, pentru a o obisnui cu viata din afara manastirii.
5. Ani de tinerete
Natl, fiul Hubaroaiei, se pregateste sa plece in lume pentru a-si incepe drumul ca macelar si pentru a-si face anii de calatorie necesari in breasla. Tatal sau, Hubar, este un om jovial, glumet si relaxat, pe cand mama sa, Hubaroaie, este serioasa si grijulie, temandu-se pentru fiul ei despre care a aflat ca a prins drag de Persida.
Chiar daca mama lui plange si se ingrijoreaza, tatal se bucura ca baiatul lui se maturizeaza si incepe sa se deprinda cu viata reala. Natl primeste condica de calatorie de la starostele breslei, Bocioaca, si pleaca la Arad, unde se simte mandru sa fie parte din breasla adevarata a macelarilor. In drumul sau, intalneste calfe prietenoase si experimenteaza sentimentul de independenta si responsabilitate.
La nunta de vara a casei lui Claici, Naltl o intalneste pe Persida, care sta de vorba cu Pavel Codreanu, si isi ia ramas bun de la ea anuntand-o ca pleaca in calatoria de initiere.
6. Ispita
„Norocul nu umbla taras, ci zboara pe aripi iuti si-ti iese, cand ii vine randul, fara de veste-n cale: degeaba il cauti cand nu-l gasesti; degeaba fugi cand el alearga dupa tine; norocul tau e numai al tau si chiar daca nu l-ai cunoaste tu pe el, te cunoaste el pe tine si nu te paraseste.”
Persida se apropie tot mai mult de Codreanu, un tanar teolog, nepot de protopop, crescut intr-un mediu respectabil, cu perspective bune de a deveni preot, dar nu inceteaza sa se gandeasca la Natl. Si in timp ce Mara incepe sa spere intr-o casatorie avantajoasa intre Persida si Codreanu, Natl reapare, acaparandu-i gandurile Persidei. Reintalnirea din crang dintre Persida si Natl retrezeste sentimentele celor doi, iar gestul final – intrarea Persidei in biserica si rugaciunea ei umila – arata lupta interioara dintre dorinta, vinovatie si nevoia de curatire sufleteasca.
7. Zbuciumare
„Pacat de asa noapte linistita, pacat de cerul cu stele si de luna plina, pacat de tineretele lui sa le petreaca dormind! Era un atat de dulce neastampar in inima lui, si-l perdea dormind, iar mane, poate, nu-l mai putea gasi.”
Natl este nelinistit din cauza iubirii pe care o simte pentru Persida si nemultumit din cauza ca trebuie sa faca ceea ce ii cere familia. Revine in oras si o cauta zilnic, fara sa aiba curajul unei impacari adevarate.
Persida, la randul ei, este sfasiata intre dragostea pentru el si datoria fata de mama si familie. Intalnirea lor arata cat de puternice sunt sentimentele, dar si cat de imposibila pare relatia lor.
8. Datoria
Persida este macinata de conflictul dintre iubirea pentru Natl si datoria fata de Dumnezeu, parinti si binefacatori, asa cum o invatase maica Aegidia. Constienta ca apropierea de el ii poate aduce multa suferinta, hotaraste sa plece acasa, ca sa se indeparteze de ispita.
Discutand sincer cu Mara despre Natl si sentimentele pe care le nutreste fata de el, afla ca mama ei se opune categoric unei astfel de legaturi, invocand onoarea si voia lui Dumnezeu.
9. Inima saraca
Codreanu este prins intre rusine, datorie si iubire. Aflat la Buteni, este sfatuit de oamenii satului sa ramana aproape de Maria, fiica preotesei, care il iubeste si il asteapta; insa, desi ideea unei vieti linistite nu-i displace, amintirea Persidei nu-i da pace si ii face hotararea foarte grea.
Pleaca asadar spre Radna pentru a lamuri lucrurile si ajunge la manastire, unde Persida se intorsese. Intalnirea lor este tensionata si plina de subintelesuri: ea vorbeste despre datorie, sinceritate si povara casatoriei, lasand sa se inteleaga ca nu poate lua o hotarare impotriva vointei mamei ei si nici inainte de vreme. Codreanu intelege ca nu o poate forta si ca legatura dintre ei ramane puternica, dar neimplinita.
10. Cine, ce poate
La targul de toamna de la Arad, Trica isi dovedeste priceperea in breasla cojocarilor printr-o bunda lucrata cu mare migala si este luat calfa de Bocioaca la Lipova. Mara se bucura, atat pentru reusita lui, cat si pentru ca il vrea aproape de Persida, pe care intentioneaza s-o scoata de la manastire. In acelasi timp, Mara ii spune lui Trica ca a rupt legaturile cu Hubar si ca relatia dintre Persida si Natl trebuie uitata.
La culesul viilor din podgorie, intr-o atmosfera de sarbatoare si petrecere, Persida si Natl se reintalnesc, reaprinzandu-se scanteia dintre ei. Danseaza, se provoaca si isi masoara orgoliile, iar tensiunea dintre ei devine vizibila si pentru ceilalti. Natl este impulsiv si indraznet, gata sa sfideze lumea pentru iubire, in timp ce Persida, desi il iubeste, ramane stapana pe sine si lucida. Persida ii cere lui Natl, mai impulsiv din fire, sa se poarte cu demnitate si sa nu-i compromita reputatia, refuzand o iubire traita fara asumare si fara viitor.
11. Alta lume
„Ziua e urata, zgomotoasa, plina de intamplari, care ne abat de la noi insine: in amurgul serii incepe viata sa aiba farmec.”
Intr-o seara de toamna, Marta, Persida si ceilalti merg la via lui Corbu, atrasi de luminile si veselia culesului. Acolo, Persida il cunoaste pe Simion Burdea, prieten al lui Natl din Viena. Discutia dintre ei devine tot mai personala si tensionata: Burdea vorbeste despre farmecul noptii si despre libertatea de a trai dupa pornirile firii, in timp ce Persida apara ideea datoriei, a cumpatarii si a stapanirii de sine.
Burdea ii dezvaluie ca stie lucruri din trecutul ei, aflate de la Natl, si o provoaca sa-si lamureasca sentimentele. Intre teama si atractie, Persida recunoaste ca se teme nu doar de Natl, ci si de propria ei slabiciune. Burdea ii promite ca il va aduce pe Natl a doua zi la vie, fortand astfel o confruntare. Tulburata si speriata de propriile trairi, Persida hotaraste ca nu mai poate ramane si vrea sa se intoarca la manastire, simtind ca locul acela si starile prin care trece o pun in primejdie.
12. Doua porunci
„Nimic nu-l ridica pe om mai sus decat gandul ca poate insusi sa se biruiasca pe sine si sa lepede de la sine ceea ce ii este mai dorit in viata.”
Mama lui Natl ar vrea sa-si aduca fiul mai repede acasa din calatoria ceruta de randuiala breslei, pentru a se maturiza si a deveni stapan si isi roaga sotul sa intervina pe langa starostele Bocioaca pentru a-i scurta stagiul, insa Hubar insista ca doar experienta il poate responsabiliza.
Desi initial neincrezator, Bocioaca investigheaza si, realizand pericolul unei relatii scandaloase intre un neamt si o romanca, decide sa-si faca datoria de staroste refuzand sa-l faca pe Natl stapan mai repede decat prevede randuiala si hotaraste sa-l trimita inapoi in calatorie, departe de Lipova.
Intre timp, Persida se retrage la manastire, iar Natl, care o iubeste in continuare, decide sa isi faca datoria fata de mama sa, prinsa la mijloc in conflictul dintre sotul si fiul ei, acceptandu-si destinul de pribeag.
13. Datorii vechi
„Sunt lucruri care se vad cu ochii, se pot simti cu inima si inchipui cu gandul, dar in graiul omenesc nu se pot spune.”
Natl pleaca de acasa dupa un conflict cu tatal sau, simtindu-se neinteles si apasat de mustrari. Se imprumuta pentru drum si ajunge la Buda. Plecarea lui provoaca suferinta in familie, dar, in timp, relatia dintre parinti se imbunatateste, iar Hubar incepe sa-si faca mustrari pentru greselile sale.
Intre timp, Persida traieste o framantare sufleteasca: ezita intre dorinta de a-si asculta mama si iubirea pentru Natl. Desi e aproape sa se marite cu Bradeanu, se retrage la manastire, incapabila sa ia o hotarare. Amandoi sufera in tacere si raman legati unul de celalalt.
Natl se intoarce acasa schimbat si urmeaza sa devina maiestru macelar, sustinand „taietura de maiestru”. Desi breasla ii aproba examenul, apar zvonuri ca in anii de calatorie a umblat hoinar, ceea ce il face de rusine pe Hubar.
Revederea dintre Natl si Persida la biserica le reaprinde sentimentele, dar tensiunile cresc. Afland barfele despre fiul sau, Hubar il mustra aspru. Conflictul escaladeaza, cei doi isi reproseaza neintelegerile vechi, iar cearta se incheie violent: Natl isi imbranceste tatal si pleaca de acasa, perturband din nou linistea familiei.
14. Rostul lui Bandi
Bandi, fiul Reghinei, o femeie ratacita la minte si fara capatai, care a crescut pe langa manastire dupa moartea mamei lui, este luat sub ocrotirea Persidei din mila, insa el se ataseaza excesiv de ea.
Dupa o cearta violenta cu tatal sau, Natl este acuzat ca l-ar fi ranit cu intentie. Tulburata, Persida cere sfat maicii Aegidia, care o indeamna sa se departeze de el. Totusi, neputand sa-si inabuse iubirea, Persida il cauta. Cu ajutorul lui Bandi, cei doi se intalnesc. Natl ii marturiseste ca nu si-a atacat tatal cu intentie, dar se simte stapanit de ura si zbucium, ca de un blestem. O indeamna pe Persida sa fuga de el pentru a nu-i impartasi soarta. Ea insa refuza sa-l paraseasca si hotaraste sa-i fie sprijin, convinsa ca il poate salva prin iubire.
15. Ispravile lui Trica
Marta, nevasta lui Bocioaca, o barfeste pe Persida si raspandeste zvonul ca aceasta se intalneste pe ascuns cu Natl. Afland vorbele, Trica se aprinde de rusine si manie si il urmareste pe Natl pentru a-l infrunta. Intre cei doi izbucneste o bataie, oprita de aparitia Persidei. In discutia tensionata care urmeaza, Persida isi marturiseste iubirea mistuitoare si zbuciumul sufletesc, dar refuza sa se casatoreasca impotriva vointei mamei sale, invocand credinta si datoria.
Vazand ca situatia devine tot mai grava si temandu-se de o nenorocire, Trica hotaraste sa-i cunune pe ascuns. Pleaca noaptea la un preot din San-Miclaus si ii cere sa-i casatoreasca fara stirea parintilor. Desi miscat, preotul ezita din cauza ca pedepsele sunt mari pentru preotii care oficiaza cununii „cand sunt piedici la mijloc”. Trica se intoarce dezamagit, framantat de neputinta de a salva onoarea si linistea surorii sale.
16. Greul vietii
Cand Persida fuge cu Natl la Viena, Mara sufera profund, dar o iarta si ii trimite prin Trica un mesaj de dragoste si sprijin, dovedind o iubire materna neconditionata.
La Viena, Persida si Natl traiesc la inceput fericiti si isi deschid o macelarie care merge bine. Totusi, Natl devine gelos si nesigur, temandu-se ca nu este demn de sacrificiul ei si ca o va pierde. Certurile lor scot la iveala neincrederea lui Natl si nelinistea Persidei. Desi se iubesc, apar tensiuni, iar dorul de casa incepe sa devina din ce in ce mai chinuitor. S-ar intoarce acasa, dar Natl stie ca nu ar putea trai linistiti acolo ca sot si sotie, intrucat casnicia lor ar starni multe vorbe. Persida, temandu-se de urmari, il roaga sa ramana la Viena, unde macar nu-i cunoaste nimeni.
17. Birtul de la sararie
Dupa intoarcerea de la Viena, Persida traieste cu teama judecatii mamei sale, care nu accepta legatura ei nebinecuvantata. In speranta unei impacari si a unei vieti stabile, Persida si Natl iau in arenda carciuma de la Sararie. Desi afacerea are potential si atrage multa lume, munca si responsabilitatea cad aproape in intregime pe umerii Persidei. Ea munceste neobosit in timp ce Natl isi petrece timpul cu prietenii, joaca carti, face datorii si risipeste castigul.
Prapastia dintre Persida si Natl se adanceste tot mai mult, si in timp ce Persida spera ca un copil sa schimbe relatia dintre ei, Natl nici nu poate concepe asa ceva. Tensiunea dintre ei escaladeaza tot mai mult, culminand cu momentul in care Natl o bate pe Persida, dupa care pleaca de acasa cu hotararea de a nu se mai intoarce. Persida realizeaza ca fara binecuvantarea parintilor nu poate exista fericire. Hotaraste sa plece, dar nu inainte de a pune in ordine gospodaria.
18. Blestemul casei
Mara se obisnuise sa stea departe de Persida, convinsa ca, lasata singura, fata il va parasi pe sotul ei, Natl. Se bucura cand afla ca Persida este harnica si cumpatata si ca Natl isi pierde vremea in bautura si jocuri, crezand ca astfel mariajul se va destrama. In alt plan, Trica traieste o framantare launtrica, atras in tacere de stapana casei si luptandu-se cu propriile slabiciuni.
Vestea ca Persida a fost batuta si este in stare grava o zguduie pe Mara. Desi isi dorise despartirea fetei de Natl, nu se poate bucura de suferinta ei. La capataiul Persidei, Mara descopera o fiica impacata, care nu-si osandeste sotul si isi asuma vina pentru cele intamplate. Desi copilul este pierdut, doctorul da sperante pentru salvarea mamei. Natl se arata umilit si cait, ramanand langa sotia sa. Mara, insa, nu poate trece peste resentimente si il alunga, considerandu-l cauza nenorocirii.
Conflictul atinge punctul culminant cand Persida isi apara sotul, afirmand legatura lor in fata lui Dumnezeu. Mara intelege atunci ca ambii ei copii sunt mai atasati de „straini” decat de ea si vede in aceasta „blestemul casei”.
19. Verboncul
Natl devine tot mai abatut: este rupt de parinti, se simte pierdut si dependent de Persida, dar incapabil sa-si gaseasca locul. Banuiala ca Bandi ar putea fi copilul nelegitim al tatalui sau il afunda si mai adanc in criza morala cu care se confrunta.
Cand afla ca Trica risca sa fie luat la oaste, Natl ii spune Persidei. Persida, speriata, cauta ajutor la Marta, sotia lui Bocioaca, care ii promite sa intervina, dar in acelasi timp incepe o relatie ascunsa si periculoasa cu Trica.
Bocioaca merge la Mara pentru a-i cere bani pentru rascumpararea lui Trica, dar aceasta, mandra si suspicioasa, accepta doar ideea unui imprumut. In final, Trica este rascumparat cu bani de la Persida si Bocioaca, nu de la Mara.
Pentru Trica situatia este cum nu se poate mai incurcata: se simte vinovat fata de Persida, atras, dar vinovat fata de Marta, admirat de Sultana, care ar trebui sa-i devina sotie conform dorintei lui Bocioaca, si intristat la gandul ca e certat cu mama lui. Cand afla ca nu Mara l-a rascumparat, ci Bocioaca, se revolta si fuge la Mara, refuzand ideea de a deveni ginerele lui Bocioaca. Intre timp, in oras incepe Verboncul, recrutarea voluntarilor.
Aparitia Persidei la casa lui Bocioaca, dupa ce Natl, beat fiind, a atacat-o din nou il face pe Trica sa cedeze presiunii prea mari, luand decizia pripita de a se alatura Verboncului. Decide asadar sa se „rascumpere singur”, ca sa nu mai fie dator nimanui. Lumea il aclameaza, Marta dispera, Sultana ramane incremenita, iar Mara plange si rade in acelasi timp. Trica porneste cu alaiul, lasand in urma un oras tulburat.
Mara decide sa o ia acasa pe Persida care pare hotarata sa-l paraseasca pe Natl.
20. Norocul casei
Conflictul dintre Persida si Natl atinge apogeul, dar venirea pe lume a primului lor copil aduce cu ea si inceputul impacarii.
Desi umilita si batuta, Persida nu poate trai fara Natl si se intoarce la el, fiind legata sufleteste si prin cununie tainica. Nasterea baiatului il schimba profund pe Natl: coplesit de emotie si remuscare, el incepe sa-si constientizeze greselile. Copilul este recunoscut ca fiind legitim dat fiind faptul ca Persida si Natl afirma ca se logodisera in secret, fapt ce atrage dupa sine binecuvantarea pruncului de catre Hubar si impacarea dintre acesta si Natl. Copilul devine astfel „norocul casei”, aducand impacare, responsabilitate si speranta pentru intreaga familie.
21. Pace si liniste
Nasterea copilului Persidei pare sa aduca impacare si apropiere in familie, insa sub aparenta armoniei mocnesc tensiuni vechi. Conflictul privind botezul arata ruptura dintre cele doua lumi – cea ortodoxa si cea catolica –, dar ceremonia se desfasoara solemn, iar Mara, coplesita de emotie, accepta situatia si se arata generoasa, oferind zestre fiicei sale. Totusi, bucuria este umbrita de griji: Trica este ranit pe front, iar Hubar este in continuare nelinistit, relatiile dintre membrii celor doua familii ramanand in continuare fragile.
Intoarcerea lui Trica si rezolvarea situatiei profesionale a lui Natl par sa stabilizeze lucrurile, insa adevarata povara apasa asupra lui Hubar.
Gandurile la trecutul sau si la fiul sau nelegitim, Bandi, nu-i dau pace, de aceea hotaraste sa-si repare greseala si sa-l ia cu el, marturisindu-i ca ii este tata. Marturisirea, in loc sa aduca eliberare si pace, declanseaza tragedia: Bandi, coplesit de ura si resentimente, il ucide pe Hubar.
Vedem astfel ca greselile din trecut nu il iarta pe Hubar, intreaga liniste aparenta cu greu castigata naruindu-se doar intr-o clipa…
Tudor Vianu remarca in „Arta prozatorilor romani” ca Ioan Slavici a introdus oralitatea in nuvelele lui inaintea lui Creanga, lui Slavici lipsindu-i insa jovialitatea si vorba lui Creanga. Insa el are fata de Creanga ceva al lui la fel de pretios. Este vorba despre analiza psihologica pe care Slavici o practica intr-un limbaj abstract, si care confera greutate scrierilor sale.
Nu intamplator, Serban Cioculescu avea sa afirme la un moment dat despre „Mara” lui Slavici ca: „Mara este cea mai izbutita opera a lui Slavici si unul dintre cele mai bune romane romanesti. Aici se adancesc problemele sociale tratate in nuvele si se adauga probleme noi, nationale si confesionale.”