Din prima seara cand ne-am cunoscut, nu neam mai dezlegat inimile ... O strafulgerare de iubire, In crestet comun, pe armonii si vise, ramasa pe vecie. Nu ne-am mai despartit  zi si noapte; dimineata, pranz si seara ... l-am fost impresar pana la sfarsit. Cu toata daruirea sufletului meu, fermecat de maretia cantecelor sale, calatorind dupa lumina care-o radia - stea din Carul mare. Am fost langa ea, descifrandu-i si cel mai infim geamat, asa cum mi-a fost dat sa fiu impresar si al altor scapati din haturile divine - Iancu Brezeanu, Mania Antonova, lancovescu, Goanga, Birlic, constelatie geniala, de care scenele noastre duc atata dor.

Realizati: tulburatoare unica sansa! La ea fac apel acum, cand incerc, cu slabe puteri, sa redau ceva-ceva, cateva farame, din grandiosul unicat romanesc care ramane Maria Tanase.
N-a fost o alta sa-i semene ... Incalecand secolele, venita foarte de departe, din adanc de neam. Fascinanta aparitie, de miracol, nedeslusita In totul cat fost-a sa arda, doinind.
Un inceput si un sfarsit de cantec romanesc ...
Perpetuand, In nemarginire, trilurile privighetorilor, murmurul izvoarelor, ruga milenara din fluier a ciobanului, fosnetul padurii, Intr-o echivalenta demiurgica. Silabele ei au Incopciat cu stele si cu dulci eresuri firmamentul. Si s-a pierdut in saga lor diamantina ca noi sa tanjim dupa ea, nazdravana.
Gaby Michailescu

Nr. de pagini : 288
Anul apritiei :  2013