Matericul de fata, cel mai vechi dintre cele cunoscute in ziua de astazi, a iesit, dupa cat se pare, de sub condeiul Avvei Isaia, duhovnicul sihastrei Teodora, fiica imparatului bizantin Isaac al II-lea Anghelos. El este alcatuit din cuvinte adunate, dupa asemanarea Patericului egiptean, de la marile Cuvioase din vremea de aur a Parintilor pustiei, la care se adauga o suma impresionanta de sfaturi izvorate din uriasa experienta pe care duhovnicul calugaritei de neam domnesc a adunat-o intr-o viata intreaga de pustnicie.

Acest adevarat manual de isihasm a fost excelent si succint descris de catre Sfantul Teofan Zavoratul, care l-a gasit la Ierusalim intr-un manuscris medieval si s-a grabit sa il traduca pentru folosul calugaritelor: „Povetele lui sunt indreptate spre cele care duc viata sihastreasca, dar se potrivesc indeobste tuturor monahiilor care au ravna sa se desavarseasca in vietuirea calugareasca: in chilia sa, orice monahie e o sihastra, daca petrece cu dreapta intelegere.”