In aceasta carte o avem ca eroina pe Mika, o adolescenta care dupa decesul mamei sale ajunge in grija matusii si viata ei si asa radical zguduita se schimba atunci cand il vede pe el, proful de sport la noul liceu, fructul dorit si tentant care o face sa vibreze a iubire abia descoperita. Insa soarta o incearca in fel si chip, ba e totul poezie, ba o bezna lucie, iar Mika incearca sa faca fata noilor trairi prin scrierea versurilor, prin visarea sa catre o iubire imposibila. Tanara nu realizeza ca se adanceste in aceasta iluzie a iubirii ca intr-o obsesie ajungand chiar la confruntari, ca mai apoi sa-si tempereze spiritul indreptandu-si atentia catre baieti de varsta sa, si totusi, alaturi de el se simte vie, alaturi de el poezia parca se scrie singura in mintea ei, si parca totul fara el e fad, mult prea sters. Insa crudul adevar o supara pana la epuizare, el ii este unchi, el are o iubita, el nu-i va fi aproape nicicand. Si cum o veste rea nu vine niciodata singura Mika afla ca a fost adoptata. Cruda noutate o face sa fie extrem de bulversata si totodata mai hotarata sa-si afle radacinile. Insa piedicile sunt la orice colt, iar provocarile la care sunt supusi eroii demonstreaza cat de neputinciosi suntem noi in fata sortii. Pana la urma, toate vin la timpul potrivit. Nici mai devreme, nici mai tarziu.