Morometii I nu era numai un roman neideologic, nescris dupa reteta vremii, ci chiar contraponderea unui univers tematic dominat de capodopera lui Liviu Rebreanu, Ion. Altfel spus, aceasta scriere schimba insusi canonul de concepere al asa-zisului roman rural – erau schimbate tipologiile, perspectiva narativa, modul de proiectare al unui univers epic. Rebreanu insistase nu atat asupra unui univers, ci asupra unui personaj care se confunda cu o natura; Preda articuleaza atat un spatiu epic, cat si un protagonist cu valoare exponentiala.

Morometii II reprezinta una dintre cele mai sceptice analize a primilor ani de dupa 1944. Bezmeticul uman devine acum o forta colectiva devastatoare. Satul, pana atunci repliat asupra lui insusi, se sparge. Romanul, pana atunci orientat in jurul catorva personaje, este invadat de tot felul de indivizi, oamenii asa-zisului ev nou. Este vorba de insi care vaneaza puterea, care lupta pentru suprematie, si prin care Marin Preda are prilejul sa observe inca o data, ceea ce numea „expansiunea eului“ – fenomen negativ, prin care insul incearca sa domine, sa manipuleze.

Oana Soare

Aceasta editie definitiva a Morometilor este editia de referinta academica, atat prin acribia lucrului editorial, cat si prin aparatul critic amplu. Studiul introductiv semnat de Oana Soare ofera o perspectiva de istorie literara si istorie a ideilor care clarifica functia modelatoare a prozei lui Preda. Prin Morometii, Marin Preda ne vorbeste de tarani cum nu se mai vorbise pana la el. Intr-o literatura saturata, aparent, de materia vietii taranesti, aceasta aparitie parea imposibila. Marin Preda ne descopera totusi o lume inedita, un univers morometian cu o noua pasiune pentru ceva mult mai putin sau aproape deloc concret, pentru ceva abstract, o realitate indepartata.

Referinte critice din Andrei Grigor, Mihai Ungheanu, Eugen Simion si Nicolae Manolescu.