ATUNCI, in 1945, au fost DEPORTATI din Romania zeci de mii de cetateni romani, cu toata impotrivirea lor. Dupa 4-5 ani, supravietuitorii s-au intors in tara, cautand sa dea uitarii pedeapsa infamanta.

ACUM, dupa 1989, dupa ce au castigat o „REVOLUTIE”, cetatenii s-au „autodeportat” s-au „autopedepsit”, parasind tara asta, asa de frumoasa si asa de bogata. Au plecat „benevol”, impinsi de saracie, milioane de romani, familii intregi, de data asta.

Mai tragic, insa este si faptul ca au plecat in nenumarate cazuri, doar parintii, sau doar copiii, familiile lor fiind dezbinate, unii lasandu-si progeniturile de izbeliste, pe maini straine, altii abandonandu-si parintii batrani si neputinciosi.

De ce oare….?

Tara mai are inca credinta, mai are inca speranta ca, odata si odata vor spune si ei „NE VOM INTOARCE”, dar… vorba aia din popor - „cine a mai vazut cainele sa plece de la macelarie?“

Peste 45 de ani, peste 50 de ani, dupa un ciclu istoric, tinand cont de situatia actuala, ce se agraveaza tot mai mult, ce se acutizeaza tot mai pregnant, cine va fi populatia Romaniei, ce nationalitate vor avea viitorii „DACI“? 

Dar… ce mai conteaza asta pentru UNII… acum?