Scrisa savuros si cu mult umor, "Needucabilii" spune povestea unor personaje neadaptate conventiilor societatii, care invata impreuna sa faca pace cu ei insasi.

Zachary Kermit, un profesor blazat, se agata de micile placeri ale vietii: clopotelul care suna inainte de plecarea de acasa, zilele de iarna cand scolile sunt inchise si, mai mult decat orice, pensionarea de peste cateva luni. "Marele dictator" al districtului scolar, inspectorul Thaddeus, ii pune bete in roate. Va avea in grija Clasa Speciala Autonoma, o clasa de-a opta in ai carei elevi nimeni din scoala nu mai crede. Experienta esecului este singurul lucru pe care il au in comun Needucabilii si profesorul Kermit.

Opinii editoriale

"Aceasta poveste despre scoala e spusa cu umorul limpede si caldura care i-au adus numerosi fani lui Gordon Korman." School Library Journal

Parerile traducatoarei Iulia Arsintescu:

„Needucabilii din carte sunt elevi dintr-o clasa speciala de a opta care a fost expediata intr-un colt izolat de scoala: copii care nu-si pot stapani furia, care nu pot citi, care adorm in timpul orelor, care nu stiu sa se manifeste decat prin violenta sau care pur si simplu nu-si gasesc busola. Loaze, cum ar spune nu numai Caragiale.  Probabil ca in fiecare scoala exista astfel de cazuri. Si pentru ca viitorul tuturor din aceasta carte sa fie pecetluit, clasa de needucabili este data exact in seama celui mai uzat si mai blazat profesor din scoala, candva o mare speranta, dar care acum abia asteapta sa treaca anul ca sa se pensioneze.

Ai spune ca nici elevii, nici profesorul, n-au nicio sansa. Elevii nu mai cred ca vor gasi vreodata un profesor caruia sa-i pese de ei, iar profesorul nu crede ca si-ar putea regasi vreodata pasiunea pentru profesie. Si totusi, ei descopera ca au in comun exact acelasi lucru: faptul ca se pot reinventa. Iar autorul demonstreaza ca, daca ne pasa unii de altii, ne putem schimba reciproc vietile in bine.

Gordon Korman relateaza pataniile personajelor in stilul deloc plicticos pe care i-l cunoastem din Minti geniale: in capitole scurte, povestite pe rand de cate un protagonist din perspectiva proprie, modalitate care da cartii un dinamism special si un limbaj colorat.

Parintii, dar in special profesorii le-ar putea recomanda cu succes aceasta carte copiilor care nu se prea dau in vant dupa citit, tocmai pentru ca are darul sa ajunga la inima celor considerati „loaze”. Mai ales ca autorul o dedica „Tuturor profesorilor care nu se dau batuti”.