„Pavaza a conservatorismului si a partidului generat de acest curent, Filipescu vedea aceasta constructie ca pe un <complex de elemente> care cuprindea pe langa o doctrina si <niste traditii si niste norme de purtare>. Pentru ca aceasta doctrina sa-si manifeste eficienta trebuia ca propaganda de partid sa nu fie o agitatie fara noima, care sa fie lovita de sterilitate... De aceea, el vedea calitatea de conservator ca pe o credinta, <pe cand pentru altii era un rol de jucat>. Mai mult, in numele respectului pe care il datora acestei calitati, Filipescu propovaduia in randurile membrilor Partidului Conservator demnitatea de partid, preferand sa indure <in tacere criticile>, decat sa coboare lupta de idei intr-o confruntare <cu acei barfitori la cestiuni personale>. Adept al ideii de moralitate in politica, dezaproba capatuiala pe seama statului, alaturandu-i-se, in acest sens, batranului sef al partidului, Lascar Catargiu, care nu pregetase in 1888, pe cand era presedinte al Adunarii Deputatilor, sa propuna o lege care limita cumulul de functii, o practica obisnuita in timpul guvernarii Bratianu.”

Doru Dumitrescu