Au trecut mai bine de zece ani de cand poetul Ciprian Chirvasiu mi-a propus sa-mi devina discipol.

In tot acest timp, noi doi am rasucit impreuna si pe toate fetele invataturile despre poezie ale lui Nichita Stanescu.

Si Ciprian Chirvasiu, si eu am trecut prin multe momente dureroase ale initierii reciproce, ne-am solidarizat instantaneu si am supravietuit.

N-am crezut niciodata ca el va ajunge un poet atat de bun. Nimeni, nimic, niciodata este cartea unui messer si nu-mi ramane decat sa ma inclin cu respect si sa-i promovez, fara rezerve, valoarea. De aici incolo, ne vom desparti ca poeti, dar ne ramanem, pentru totdeauna, frati.

Dumnezeu m-a bucurat si de alti discipoli. M-am intrebat inca de atunci de ce este Ciprian Chirvasiu cel mai iubit discipol al meu. Cred ca a venit timpul sa raspund. Pentru ca are cultul barbatiei. Pentru ca adora femeia. Pentru ca este inca barbar. Regret ca asta se vede si in credinta lui fata de Dumnezeu, cand nu este prea smerit. Dar este barbar, spre bucuria mea, si renunta la manierele elegante, pentru a spune adevarul. La inceput, adevarul trebuie spus oricum. Ajungi numai cu timpul sa alegi momentul potrivit al zicerii si metoda cea mai adecvata. Sunt sigur ca Ciprian Chirvasiu va patrunde si in aceste taine. Il urmaresc cu dragoste si sper sa-i fiu prietenul potrivit si cand este departe de perfectiune, dar si cand o atinge. Deocamdata, se intelege pe sine uneori chiar mai mult decat il inteleg eu. De aceea sunt convins ca, foarte curand, isi va ajunge siesi messer. Sper ca el sa nu fie niciodata ambetat absolut si sa urmeze oricand in viata lui, si nu numai dupa aceea in opera sa, un ce si mai mare.

Iti multumesc, Ciprian, pentru bucurie! Asa sa ne ajute Cel de Sus!

Aurelian Titu Dumitrescu


Anul aparitiei: 2013
Numar de pagini: 168