,,Citeste cu copilul tau o pagina in fiecare seara", ii sfatuiesc pediatrii americani pe parintii ai caror copii au probleme in activitatea scolara, sufera de agitatie excesiva sau chiar de diferite boli mintale. Povestile frumoase se dovedesc mult mai eficiente decat luni intregi de tratament pe baza de sedative sau stimulante.

,,Asistam", marturiseste o cercetatoare de la Universitatea din Boston, ,,la trecerea de la o generatie ale carei baze cognitive erau fundamentate pe tipar, la o generatie ale carei baze cognitive sunt fundamentate pe media electronice, categorie in care nu se incadreaza doar televizorul, ci si aparatele video, telefoanele sau jocurile pe computer. Toate laolalta au favorizat o atitudine de capitulare in fata unui vartej de imagini prefabricate care, in cele din urma, pun stapanire pe copil. Acesta nu mai este capabil sa-si creeze propriile imagini mentale, acele imagini pe care noi am invatat sa le construim prin lectura si ascultarea diferitelor povestiri. Un astfel de copil nu stie sa asculte, nu stie sa inventeze si, prin urmare, nici sa scrie".

Din aceste motive, povestirea uitata, devalorizata si dispretuita incepe sa recucereasca in forta scena pedagogica. Scolile organizeaza sesiuni de ,,story telling", reapar povestitorii profesionisti, universitatile initiaza cursuri de naratologie.

Dincolo de aceste aspecte mai mult sau mai putin teoretice, momentul povestirii este unul particular, privilegiat.