„Cu o abilitate extraordinara in a vedea sub multe lupe esenta unui interval, a unei situatii, cu o lejeritate exersata in a face conexiuni fantastice, niciodata la prima senzatie, cu o intuitie constitutiva in a pune diagnostic, Adrian Barbu scrie despre Regina Angliei, despre frica din noi, despre incompetenta, despre simulare, despre Cernauti si Hollywood, despre Versoix si Bucuresti, despre criza din sanatate, despre gropi, despre Festivalul Enescu, prieteni si hazard. Despre criza unei umanitati tot mai degradate. Realitatea este a tuturor celor care o locuim intr-un fapt. Totusi, perspectiva fiecaruia asupra ei creeaza diferenta. Imaginea se modifica pana la alienare, uneori. Depinde de cel ce priveste. Adrian Barbu noteaza in insemnarile sale realitatea cruda. Aceea despre care scrie un cronicar, pe care o analizeaza si ne-o supune atentiei. Cronicile vorbesc despre un moment, dau seama despre o stare a tarii, a politicului, economicului, a lumii, dar, deopotriva, despre om. Despre cum strabate el aceste trasee. Sau nu. Despre sensibilitatea celui care priveste si pune totul in cuvant. Limbajul autorului este insotit de inteligenta si curiozitate. O curiozitate enorma, voluptuoasa. El pleaca pe urmele unor idei sau chiar a unor proiectii imaginare care isi gasesc sfarsitul povestii cine stie unde pe acest pamant, intr-o revista, intr-o carte, intr-un oras inghetat si plin de gropi, intr-o ceremonie, in starea economiei, in vizionare intalniri si dialoguri.“ Marina Constantinescu