O povestioara lumpen, ultima carte publicata de Bolano inainte sa moara, este o mica bijuterie, pe care Gabe Habash de la prestigioasa Publishers Weekly o considera „la fel de substantiala ca o carte de trei ori mai lunga“. Doi adolescenti din Roma raman pe neasteptate orfani si renunta incetul cu incetul sa mai mearga la liceu. Incep sa munceasca, sora la un salon de coafura, iar fratele la o sala de gimnastica. Televizotul le ocupa restul timpului. Isi gasesc doi colegi de apartament dubiosi( libanezul si bolognezul) si o apuca pe cai care sigur nu le-ar fi placut parintilor lor. Nu este o poveste dickensiana, in ciuda orfanilor, ci o ilustrare a preocuparilor care l-au obsedat pe Bolano in toate cartile sale.

Poate este suficient sa spunem ca Bonalo vorbeste pentru un intreg continent, un intreg univers al dezmostenitilor- mai mult decat pentru generatia sa. El este, in acest roman, fiul rebel al lui Borges, nepotul insolent al lui Cortazar. Si este, ceea ce conteaza cel mai mult, in intregime el insusi. - Washington Post