Pe tot parcursul verii am fost macinata de aceleasi ganduri, stari, intrebari, insa de aceasta data ele sunt mai patrunzatoare ca niciodata; isi fac simtita prezenta din nou, si din nou, si din nou, pana cand nu pot rezista impulsului de a le rosti cu voce tare:

,,Voi supravietui zilei de azi?”, ,,Voi supravietui liceului?”, ,,Voi supravietui vietii?”, ,,Oare voi scapa din acest dezastru?”, ,,Ce mai conteaza sa sper in acest moment?”.

Sa fiu sincera, de mult timp nu ma mai sperie astfel de ganduri. Ceea ce ma sperie in adevaratul sens al cuvantului, este faptul ca intr-o buna zi aceste intrebari or sa-si gaseasca raspunsurile. Fiindca pana la urma nu misterul in sine este cel ce ne baga starea de neliniste si de nesiguranta in venele noastre, ci recunoasterea ca odata si odata nu o sa mai fie in continuare un mister.

Este o carte in care am scris despre o boboaca, Olivia Gray, care vede liceul ca pe ultima ei sansa la o viata in care se simte in sfarsit fericita dupa un trecut ce a doborat-o emotional. Este o carte in care sunt abordate probleme ale societatii precum: bullying, sexism, stigma fata de sanatatea mintala… etc. Si nu in ultimul rand, este o carte care pentru mult timp a fost un safe place pentru creativitatea si sentimentele mele; un safe place pe care acum doresc sa-l impartasesc cu cei care simt ca trec singuri prin astfel de lucruri, si sa le arat faptul ca exista oameni care ii inteleg. Sau, cu cei care pur si simplu imi gasesc cartea interesanta.